Am ajuns acolo fara un tel exact, doar cu gandul cautarii unor noi provocari pentru a-i demonstra lui Kovacs ca eram capabil. Preferabil de data asta sa o fac fara sa-mi atrag atata atentie. Dar inainte de asta, stiam ca trebuia sa imi gasesc o sursa de venit. Cum era destul de clar care-mi sunt talentele, trebuia sa pun mana pe o arma, ca doar nu era sa iau armele din Serbia in vapor. Logic ca am ales cea mai riscanta solutie, adevarul era ca nu imi pasa de discretie asa de tare, eu doar doream sa rezolv ce oi fi avut de rezolvat, cu cat mai repede cu atat mai bine.
Am luat la pas orasul, stiind ca la un moment dat voi da de solutia problemei mele. Nu e un secret faptul ca orasul e un amalgam de orice iti poti inchipui. Usor sa cauzezi problem si la fel de usor sa te faci pierdut pentru o vreme. Perfect pentru ce imi doream.
Mergand printre stradute dau la un moment dat de ceea ce imi doream sa vad: la coltul unei strazi laturalnice, un om aparent statea fara sa aibe ceva de facut. Era destul de clar insa ca respectivul nu numai ca nu pierdea timpul, ci si ca era foarte ocupat, chiar si inainte sa vada ca diversi oameni se tot duceau la el. Individul era un marunt traficant de droguri care isi vindea marfa pe strazi, posibil cu inca un om care sa ii aduca marfa in cauza de undeva din zona. In mod cert avea macar o arma la purtator, suficient pentru mine. Nu urma sa fie teribil de usor, dar ma indoiam ca erau indivizi prea capabili, daca erau asa de buni nu ar fi vandut droguri pe strada, interactionat cu toti drogatii din oras si aparat o marfa venita din Mexic cu pretul vietii lor.
Am incercat sa pandesc discret, nu voiam sa ma trezesc cu ei vanandu-ma in mijlocul zilei impreuna cu intariri venite de pe cine stie unde. In acelasi timp nu am vrut sa am de-a face cu clienti, ei ar fi reprezentat o complicatie inutila si in acelasi timp imprevizibila, mai ales in contextul in care trebuia sa ma duc acolo complet neinarmat. Odata ce am vazut ca locul pare relativ liber, m-am indreptat catre traficant incercand sa par interesat de avea de vanzare. "Salut", am zis, "ma poti rezolva si pe mine?". Nu am cumparat niciodata droguri, asa ca nu stiam texte specifice "industriei". Raspunsul lui, asadar, a fost atare: "cu ce sa te rezolv? Iti arat a curva? Sterge-o de aici!". Nu ca ar fi contat, dar reactia lui nu m-a impresionat. "Poate ca nu ai inteles" ii spuneam in timp ce paseam incet in directia lui, sperand ca ma voi apropia suficient de mult de el incat sa-l imobilizez, "dar sunt sigur ca ma poti ajuta cu ceea ce ma intereseaza". "Nu ai auzit, pleaca de aici pop-", a incercat el sa mai spuna cand eu m-am napustit catre el, o clipa mai tarziu si el si-ar fi dus mana spre pistol, asa ca a fost ultima mea ocazie. Imediat am inceput sa ii trag niste pumni, el ripostand in masura in care putea. Trageam unul de altul, ne impingeam, tot tacamul pentru o lupta de strada ca la carte. Nu a durat mult pana cand am apucat pistolul pe care si-l tinea la brau, urmat apoi de impingerea nefericitului traficant intr-un tomberon. Acum era cazul sa termin povestea asta, un glont in cap si as fi scapat de martori. "Stai, stai asa!" incepu sa strige sarmanul in timp ce scuipa sangele dintre dinti. Probabil credea ca isi va negocia supravietuirea, dar el nu stia ca pe mine nu ma interesa ce ar fi avut de spus. Oricum nu prea conteaza, deoarece dupa colt se aude un "Ce naiba se intampla aici?" strigat de partenerul lui. Omul venise cu pistolul scos, dar nu a mai apucat sa ma si-o indrepte inspre mine pentru ca i-am tras un glont in umar inainte sa imi indrept privirea catre cel pe care l-am batut. Acesta a profitat de momentul meu de distragere ca sa se repeada iarasi in directia mea, dar nu l-a ajutat prea mult. Un glont tras in pieptul sau a fost suficient pentru a-l dobori. Trecand coltul pentru a vedea ce face celalalt, il vad intins pe burta, tinandu-se de umar si cu o balta de sange in jurul sau. Nu am mai asteptat sa imi spuna ceva, sa ma roage ceva sau sa regandesc, am indreptat arma inspre capul sau si am tras rapid de tragaci. Fara martori, cu doua pistoale si niste incarcatoare, am incheiat aceasta poveste.
Insa imediat dupa ce am luat ce aveam nevoie de pe cadavrele lor, o senzatie ciudata mi-a cuprins mintea. Era ca si cum blocurile de apartamente pe care le vedeam in jurul meu erau inlocuite de niste cladiri de o arhitectura mai veche, si ca totul era acoperit de o ceata difuza. In aceasta ceata ma vedeam pe mine intr-o lupta armata cu niste oameni imbracati elegant, la costum, precum mafiotii din filmele vechi. Aceasta imagine nu a persistat pentru multa vreme, tot acest eveniment lasandu-ma confuz. Ce erau acele lucruri? Era o lupta la care nu participasem niciodata, eram cert de acest lucru, si niciodata nu mai avusesem parte de astfel de imagini.
In acel moment nu stiam ce ar fi de facut, asa ca m-am dus acolo unde toti cei fara busola pasesc. Cu o parte din banii pe care am pus mana am decis sa imi incerc norocul cu un mic pahar luat intr-o bomba din zona. Locurile dubioase erau ceea ce cautam pana la urma urmei.
Asa cum ma asteptasem, ceea ce am gasit era dezolant in felul sau. Localul era intunecat si arata ca si cum ultima sa renovare mai importanta avusese loc cu foarte multi ani in urma. Vizitatorii stabilimentului erau in ton cu toata zona in care ma aflam, murdari si rosi de nenorocirea orasului. Departe de crema New York-ului, fara indoiala.
Am luat loc pe un scaun de langa bar, tapiteria in mod evident invechita parea totusi sa reziste uzurii de care avusese parte. Barmanul ma intreaba scurt ce imi doresc iar eu ramasesem un pic blocat. Trecand peste ironia faptului ca nu stiam in general ce imi doresc, dar nici nu ma gandisem la ce mi-as fi dorit sa beau. Cat de absurd, sa ma duc intr-un bar fara sa am cea mai mica idee despre ce otrava doresc? Din fericire, "o bere" a reprezentat mereu o solutie usoara iar barmanul s-a conformat imediat. "4 dolari" mi-a strigat in timp ce scosese o sticla dintr-un mic frigider prafuit. Atunci cand i-am dat banii si i-am multumit am avut iarasi un moment de confuzie. De data asta vazusem un bar, similar cu acela in care ma aflam, dar intr-o stare mai buna si cu mai multa lume. Barul era imbacsit de cat fum era acolo, iar eu simteam acest lucru. Era ca si cum vedeam toata forfota din spatele tejghelei. Ceea ce m-a surprins, pe langa faptul ca imbracamintea oamenilor era clar mai eleganta decat cea pe care am observat-o atunci cand am intrat in acel bar, a fost ca la un moment dat, in aceasta viziune, cineva imi face un semn. "M, inca una pentru noi 3!" mi se strigase. M? Ce naiba vrea sa insemne asta? Imediat am fost scos de acolo de catre barmanul care ma intrebase daca e ceva neinregula.
- Nu, totul e in regula.
- Asta mi se spune de fiecare data, toti amaratii de aici se mint spunandu-si ca totul e in regula.
- Ma poti ajuta cu ceva?
- Daca vrei sa-mi spui povestea trista, spune! Ca oricum n-am cum sa plec.
- Nu sunt acel gen de om.
- Hmpf... posibil, dupa cum vorbesti nu pari ca esti din zona.
- Tot ce e posibil. Se intampla sa cunosti pe cineva numit M?
- Ce nume mai e si ala? Haha!
- Nu te-am intrebat daca ti se pare amuzant sau nu, sa stii.
- Relaxeaza-te! Nu, nu cunosc pe nimeni cu numele asta. Prieten de-al tau.
- Nu conteaza.
- Cum zici tu.
Adevarul e ca ma enervase destul de tare barmanul asta, daca nu eram ingandurat de acest misterios M i-as fi aratat ce cred despre remarcile sale destepte. Ce naiba a vrut sa fie toata treaba asta? Tot sorbeam din berea aia dezgustator de proasta si nu reuseam sa ma prind, nu avea absolut nici o logica. In spatele meu incepuse sa se auda niste forfota, iar barmanul ma intrerupsese din ganduri.
- Cred ca ar fi cazul sa pleci.
- Stai, ce? Am platit berea, lasa-ma macar sa o termin!
Imediat 2 tipi apar din spatele meu.
- Hei, ai face bine sa il asculti.
- E barul vostru si nu stiu eu?
- De fapt, da. Cara-te!
Imediat unul din ei m-a apucat de umar. Instinctul meu a fost sa rezist tentativei lor de a ma brusca, dar iarasi am fost lovit de o viziune. Mi-ar fi fost imposibil sa ma pot concentra, deoarece imaginile ma loveau fara a le putea rezista. Asa ca am dat-o la pace, un "Bine, bine, va las in pace" spus in timp ce incercam sa par conectat la realitate si nu la acele viziuni.
De data asta vedeam niste oameni imbracati in costume aflati in bar care se pregateau sa scoata niste pistoale, dar barmanul fusese mai rapid decat ei si scosese o pusca de sub bar. De data asta nu vedeam din punctul de vedere al barmanului, ci de undeva din laterala barului, destul cat sa nu vad barmanul ci doar pusca sa. Imi era destul de clar ca acesta nu putea sa fie altcineva decat M, oricine o fi putut fi.
Nu stiu cum am reusit sa ma retrag pana la usa in timp ce aceste viziuni mi se derulau in fata... ochilor. Din momentul in care am iesit din acea stare, am apucat sa aud agitatia din spate.
- Trebuie sa ne grabim, cine a facut asta sigur e prin zona!
- Nenorocitii aia de italieni au facut-o, sunt absolut de asta! Stiam eu ca e o greseala pacea aia cu ei si ca nu sunt de incredere!
Nu am mai stat sa ascult, era vorba despre cei doi pe care i-am omorat mai devreme, iar daca era sa fiu prins in starea in care ma gaseam atunci nu as fi avut vreo sansa. Trebuia sa imi gasesc un loc sigur in care sa incerc sa pun cap la cap toate aceste lucruri. Aveam ceva bani la mine, asa ca imi puteam permite sa inchiriez o camera pentru cateva zile pana se linisteau apele, nu doar in capul meu ci si pe strazi.
Ceea ce nu m-am asteptat a fost ca problema nu doar ca a persistat, dar incepea sa devina tot mai frecventa. Tot felul de imagini aparent fara nici o noima sau vreo legatura intre ele, parca menite sa imi creeze confuzie tot mai mare. Durerile de cap cresteau, starea de agitatie la fel, am zacut in jegul ala de camera o zi intreaga intr-o agonie surda. Dupa o zi, am decis ca nu se mai poate si ca trebuie sa ameliorez durerile, asa ca m-am dus la primul magazinas si m-am incarcat cu bautura tare. Nici nu-mi pasa, orice ca sa opresc valul acela de informatii ambigue. Adevarul e ca ideea a fost tampita, dar a functionat intr-o anumita masura. Ma imbatasem in ultimul hal, si tot ma puteam concentra mai bine atunci cum nu mai simteam acele viziuni. Atunci am putut sa incerc sa deslusesc in vreun fel toata situatia aceasta. Trebuia sa aflu cine este acest M, si un loc de pornire era acel bar. Ma rog, seara tarziu, ca nu vroiam sa mai fiu vazut pe acolo.
Am iesit in miezul noptii in cautarea indiciilor dorite. Inca nu imi revenisem in totalitate din betie, dar poate ca era destul pentru a mai prinde niste viziuni. In caz ca nu faceam fata, luasem o sticla de Whiskey cu mine, ca sa domolesc repede o eventuala problema.
Barul era inchis, surprinzator pentru un local cu atat de multa clasa. Asta a fost o veste buna pentru mine, pentru ca mi-a permis sa arunc un ochi pe ici si colo. Ma rog, nu am apucat prea mult, ca iarasi m-a lovit o viziune. De data asta se facea ca avatarul meu iesea din bar si incuiase usa din fata. E clar, era barmanul care inchidea localul! Excelent, deci se ducea acasa, nu-i asa?
M-am straduit ceva, dar am reusit sa tin pasul in realitate. Daca era sa aflu mai multe despre acest barman din viziunile mele, de unde altundeva mai bine sa aflu decat mergand pana la casa lui? Sau fosta casa. Sau ce-o fi fost! Am mers vreo 15 minute, urmarind constiincios fiecare pas facut in viziune. Am fost foarte extaziat cand l-am vazut scotandu-si cheile si indreptandu-se catre un mic bloc de locuinte, am ajuns! Extazul meu a fost taiat destul de repede, am intins mana catre clanta si am simtit ca pun mana pe ceva de ciment. Atingerea m-a scos din transa, iar ceea ce am vazut nu mi-a picat deloc bine. In fata mea nu era un bloc de locuinte, ci un zid inalt si drept, fara nici o fereastra? Ce naiba...? Am mers dupa colt ca sa vad ce era cladirea aceea, poate aveam noroc si puteam sa intru. Usa dubla glisanta nu m-a bucurat prea tare, cu atat mai mult cu cat deasupra trona sigla Bancii Fabianni! Acum cum naiba intram in apartamentul barmanului din viziuni? Trebuia sa improvizez, aparent.
Am luat la pas orasul, stiind ca la un moment dat voi da de solutia problemei mele. Nu e un secret faptul ca orasul e un amalgam de orice iti poti inchipui. Usor sa cauzezi problem si la fel de usor sa te faci pierdut pentru o vreme. Perfect pentru ce imi doream.
Mergand printre stradute dau la un moment dat de ceea ce imi doream sa vad: la coltul unei strazi laturalnice, un om aparent statea fara sa aibe ceva de facut. Era destul de clar insa ca respectivul nu numai ca nu pierdea timpul, ci si ca era foarte ocupat, chiar si inainte sa vada ca diversi oameni se tot duceau la el. Individul era un marunt traficant de droguri care isi vindea marfa pe strazi, posibil cu inca un om care sa ii aduca marfa in cauza de undeva din zona. In mod cert avea macar o arma la purtator, suficient pentru mine. Nu urma sa fie teribil de usor, dar ma indoiam ca erau indivizi prea capabili, daca erau asa de buni nu ar fi vandut droguri pe strada, interactionat cu toti drogatii din oras si aparat o marfa venita din Mexic cu pretul vietii lor.
Am incercat sa pandesc discret, nu voiam sa ma trezesc cu ei vanandu-ma in mijlocul zilei impreuna cu intariri venite de pe cine stie unde. In acelasi timp nu am vrut sa am de-a face cu clienti, ei ar fi reprezentat o complicatie inutila si in acelasi timp imprevizibila, mai ales in contextul in care trebuia sa ma duc acolo complet neinarmat. Odata ce am vazut ca locul pare relativ liber, m-am indreptat catre traficant incercand sa par interesat de avea de vanzare. "Salut", am zis, "ma poti rezolva si pe mine?". Nu am cumparat niciodata droguri, asa ca nu stiam texte specifice "industriei". Raspunsul lui, asadar, a fost atare: "cu ce sa te rezolv? Iti arat a curva? Sterge-o de aici!". Nu ca ar fi contat, dar reactia lui nu m-a impresionat. "Poate ca nu ai inteles" ii spuneam in timp ce paseam incet in directia lui, sperand ca ma voi apropia suficient de mult de el incat sa-l imobilizez, "dar sunt sigur ca ma poti ajuta cu ceea ce ma intereseaza". "Nu ai auzit, pleaca de aici pop-", a incercat el sa mai spuna cand eu m-am napustit catre el, o clipa mai tarziu si el si-ar fi dus mana spre pistol, asa ca a fost ultima mea ocazie. Imediat am inceput sa ii trag niste pumni, el ripostand in masura in care putea. Trageam unul de altul, ne impingeam, tot tacamul pentru o lupta de strada ca la carte. Nu a durat mult pana cand am apucat pistolul pe care si-l tinea la brau, urmat apoi de impingerea nefericitului traficant intr-un tomberon. Acum era cazul sa termin povestea asta, un glont in cap si as fi scapat de martori. "Stai, stai asa!" incepu sa strige sarmanul in timp ce scuipa sangele dintre dinti. Probabil credea ca isi va negocia supravietuirea, dar el nu stia ca pe mine nu ma interesa ce ar fi avut de spus. Oricum nu prea conteaza, deoarece dupa colt se aude un "Ce naiba se intampla aici?" strigat de partenerul lui. Omul venise cu pistolul scos, dar nu a mai apucat sa ma si-o indrepte inspre mine pentru ca i-am tras un glont in umar inainte sa imi indrept privirea catre cel pe care l-am batut. Acesta a profitat de momentul meu de distragere ca sa se repeada iarasi in directia mea, dar nu l-a ajutat prea mult. Un glont tras in pieptul sau a fost suficient pentru a-l dobori. Trecand coltul pentru a vedea ce face celalalt, il vad intins pe burta, tinandu-se de umar si cu o balta de sange in jurul sau. Nu am mai asteptat sa imi spuna ceva, sa ma roage ceva sau sa regandesc, am indreptat arma inspre capul sau si am tras rapid de tragaci. Fara martori, cu doua pistoale si niste incarcatoare, am incheiat aceasta poveste.
Insa imediat dupa ce am luat ce aveam nevoie de pe cadavrele lor, o senzatie ciudata mi-a cuprins mintea. Era ca si cum blocurile de apartamente pe care le vedeam in jurul meu erau inlocuite de niste cladiri de o arhitectura mai veche, si ca totul era acoperit de o ceata difuza. In aceasta ceata ma vedeam pe mine intr-o lupta armata cu niste oameni imbracati elegant, la costum, precum mafiotii din filmele vechi. Aceasta imagine nu a persistat pentru multa vreme, tot acest eveniment lasandu-ma confuz. Ce erau acele lucruri? Era o lupta la care nu participasem niciodata, eram cert de acest lucru, si niciodata nu mai avusesem parte de astfel de imagini.
In acel moment nu stiam ce ar fi de facut, asa ca m-am dus acolo unde toti cei fara busola pasesc. Cu o parte din banii pe care am pus mana am decis sa imi incerc norocul cu un mic pahar luat intr-o bomba din zona. Locurile dubioase erau ceea ce cautam pana la urma urmei.
Asa cum ma asteptasem, ceea ce am gasit era dezolant in felul sau. Localul era intunecat si arata ca si cum ultima sa renovare mai importanta avusese loc cu foarte multi ani in urma. Vizitatorii stabilimentului erau in ton cu toata zona in care ma aflam, murdari si rosi de nenorocirea orasului. Departe de crema New York-ului, fara indoiala.
Am luat loc pe un scaun de langa bar, tapiteria in mod evident invechita parea totusi sa reziste uzurii de care avusese parte. Barmanul ma intreaba scurt ce imi doresc iar eu ramasesem un pic blocat. Trecand peste ironia faptului ca nu stiam in general ce imi doresc, dar nici nu ma gandisem la ce mi-as fi dorit sa beau. Cat de absurd, sa ma duc intr-un bar fara sa am cea mai mica idee despre ce otrava doresc? Din fericire, "o bere" a reprezentat mereu o solutie usoara iar barmanul s-a conformat imediat. "4 dolari" mi-a strigat in timp ce scosese o sticla dintr-un mic frigider prafuit. Atunci cand i-am dat banii si i-am multumit am avut iarasi un moment de confuzie. De data asta vazusem un bar, similar cu acela in care ma aflam, dar intr-o stare mai buna si cu mai multa lume. Barul era imbacsit de cat fum era acolo, iar eu simteam acest lucru. Era ca si cum vedeam toata forfota din spatele tejghelei. Ceea ce m-a surprins, pe langa faptul ca imbracamintea oamenilor era clar mai eleganta decat cea pe care am observat-o atunci cand am intrat in acel bar, a fost ca la un moment dat, in aceasta viziune, cineva imi face un semn. "M, inca una pentru noi 3!" mi se strigase. M? Ce naiba vrea sa insemne asta? Imediat am fost scos de acolo de catre barmanul care ma intrebase daca e ceva neinregula.
- Nu, totul e in regula.
- Asta mi se spune de fiecare data, toti amaratii de aici se mint spunandu-si ca totul e in regula.
- Ma poti ajuta cu ceva?
- Daca vrei sa-mi spui povestea trista, spune! Ca oricum n-am cum sa plec.
- Nu sunt acel gen de om.
- Hmpf... posibil, dupa cum vorbesti nu pari ca esti din zona.
- Tot ce e posibil. Se intampla sa cunosti pe cineva numit M?
- Ce nume mai e si ala? Haha!
- Nu te-am intrebat daca ti se pare amuzant sau nu, sa stii.
- Relaxeaza-te! Nu, nu cunosc pe nimeni cu numele asta. Prieten de-al tau.
- Nu conteaza.
- Cum zici tu.
Adevarul e ca ma enervase destul de tare barmanul asta, daca nu eram ingandurat de acest misterios M i-as fi aratat ce cred despre remarcile sale destepte. Ce naiba a vrut sa fie toata treaba asta? Tot sorbeam din berea aia dezgustator de proasta si nu reuseam sa ma prind, nu avea absolut nici o logica. In spatele meu incepuse sa se auda niste forfota, iar barmanul ma intrerupsese din ganduri.
- Cred ca ar fi cazul sa pleci.
- Stai, ce? Am platit berea, lasa-ma macar sa o termin!
Imediat 2 tipi apar din spatele meu.
- Hei, ai face bine sa il asculti.
- E barul vostru si nu stiu eu?
- De fapt, da. Cara-te!
Imediat unul din ei m-a apucat de umar. Instinctul meu a fost sa rezist tentativei lor de a ma brusca, dar iarasi am fost lovit de o viziune. Mi-ar fi fost imposibil sa ma pot concentra, deoarece imaginile ma loveau fara a le putea rezista. Asa ca am dat-o la pace, un "Bine, bine, va las in pace" spus in timp ce incercam sa par conectat la realitate si nu la acele viziuni.
De data asta vedeam niste oameni imbracati in costume aflati in bar care se pregateau sa scoata niste pistoale, dar barmanul fusese mai rapid decat ei si scosese o pusca de sub bar. De data asta nu vedeam din punctul de vedere al barmanului, ci de undeva din laterala barului, destul cat sa nu vad barmanul ci doar pusca sa. Imi era destul de clar ca acesta nu putea sa fie altcineva decat M, oricine o fi putut fi.
Nu stiu cum am reusit sa ma retrag pana la usa in timp ce aceste viziuni mi se derulau in fata... ochilor. Din momentul in care am iesit din acea stare, am apucat sa aud agitatia din spate.
- Trebuie sa ne grabim, cine a facut asta sigur e prin zona!
- Nenorocitii aia de italieni au facut-o, sunt absolut de asta! Stiam eu ca e o greseala pacea aia cu ei si ca nu sunt de incredere!
Nu am mai stat sa ascult, era vorba despre cei doi pe care i-am omorat mai devreme, iar daca era sa fiu prins in starea in care ma gaseam atunci nu as fi avut vreo sansa. Trebuia sa imi gasesc un loc sigur in care sa incerc sa pun cap la cap toate aceste lucruri. Aveam ceva bani la mine, asa ca imi puteam permite sa inchiriez o camera pentru cateva zile pana se linisteau apele, nu doar in capul meu ci si pe strazi.
Ceea ce nu m-am asteptat a fost ca problema nu doar ca a persistat, dar incepea sa devina tot mai frecventa. Tot felul de imagini aparent fara nici o noima sau vreo legatura intre ele, parca menite sa imi creeze confuzie tot mai mare. Durerile de cap cresteau, starea de agitatie la fel, am zacut in jegul ala de camera o zi intreaga intr-o agonie surda. Dupa o zi, am decis ca nu se mai poate si ca trebuie sa ameliorez durerile, asa ca m-am dus la primul magazinas si m-am incarcat cu bautura tare. Nici nu-mi pasa, orice ca sa opresc valul acela de informatii ambigue. Adevarul e ca ideea a fost tampita, dar a functionat intr-o anumita masura. Ma imbatasem in ultimul hal, si tot ma puteam concentra mai bine atunci cum nu mai simteam acele viziuni. Atunci am putut sa incerc sa deslusesc in vreun fel toata situatia aceasta. Trebuia sa aflu cine este acest M, si un loc de pornire era acel bar. Ma rog, seara tarziu, ca nu vroiam sa mai fiu vazut pe acolo.
Am iesit in miezul noptii in cautarea indiciilor dorite. Inca nu imi revenisem in totalitate din betie, dar poate ca era destul pentru a mai prinde niste viziuni. In caz ca nu faceam fata, luasem o sticla de Whiskey cu mine, ca sa domolesc repede o eventuala problema.
Barul era inchis, surprinzator pentru un local cu atat de multa clasa. Asta a fost o veste buna pentru mine, pentru ca mi-a permis sa arunc un ochi pe ici si colo. Ma rog, nu am apucat prea mult, ca iarasi m-a lovit o viziune. De data asta se facea ca avatarul meu iesea din bar si incuiase usa din fata. E clar, era barmanul care inchidea localul! Excelent, deci se ducea acasa, nu-i asa?
M-am straduit ceva, dar am reusit sa tin pasul in realitate. Daca era sa aflu mai multe despre acest barman din viziunile mele, de unde altundeva mai bine sa aflu decat mergand pana la casa lui? Sau fosta casa. Sau ce-o fi fost! Am mers vreo 15 minute, urmarind constiincios fiecare pas facut in viziune. Am fost foarte extaziat cand l-am vazut scotandu-si cheile si indreptandu-se catre un mic bloc de locuinte, am ajuns! Extazul meu a fost taiat destul de repede, am intins mana catre clanta si am simtit ca pun mana pe ceva de ciment. Atingerea m-a scos din transa, iar ceea ce am vazut nu mi-a picat deloc bine. In fata mea nu era un bloc de locuinte, ci un zid inalt si drept, fara nici o fereastra? Ce naiba...? Am mers dupa colt ca sa vad ce era cladirea aceea, poate aveam noroc si puteam sa intru. Usa dubla glisanta nu m-a bucurat prea tare, cu atat mai mult cu cat deasupra trona sigla Bancii Fabianni! Acum cum naiba intram in apartamentul barmanului din viziuni? Trebuia sa improvizez, aparent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu