[-Imbold-]

Stia ce vazuse Sean si incepuse sa inteleaga viziunile pe care le avea atunci cand s-a hotarat sa fuga de Dorgath. Daca ceea ce tocmai auzise era adevarat, atunci intrebarea care urma era simpla: ce cauta WP acolo? Stia de prezenta lui M in aceasta lume?

-Esti sigur ca pe mine m-ai vazut, Sean?
-Absolut sigur, nu am cum sa uit ce s-a intamplat atunci. Dar nu pot sa inteleg, daca spiritul ala e in Barl, si tu esti aici in fata mea...
-Asta pentru ca tu nu m-ai vazut pe mine, ci o... copie a mea. O copie pe care nu cred ca o inteleg.
-Cum asa? Nu tu ai creat-o?
-Nu, nu eu sunt creatorul lui. Cel responsabil pentru asta e motivul pentru care eu sunt aici si nu... acasa.

M spuse acest lucru cu un mare regret in sufletul sau. Trecuse destula vreme de cand nu se mai gandise la toate acele lucruri. Singurul beneficiu care mai usura gustul amar dat de aceste memorii indepartate era sentimentul ca isi amintea de scopul sau final. Gasirea lui Kovacs si... rasplatirea sa pentru tot.

-E vorba despre ce nu am reusit sa vad in captare, M?
-Ce ai vazut in ea?
-Foarte putin, cum ai mers prin niste paduri, cum ai fost capturat de o patrula a Hoardei, cum te-a recuperat Dorgath, cum ai fugit de el...
-Atunci inseamna ca ai vazut tot ce am facut de cand sunt aici.
-Aici?
-Ma limitez sa spun doar ca am vazut mai multe lucruri decat vede un om normal. Intr-un timp inaccesibil oricarui om normal. Si ca una din marile mele dorinte e sa ma intorc acasa, doar ca nu stiu cum. Ma vei crede nebun daca iti voi detalia, asa ca mai bine ma opresc aici.

Sean a ramas ingandurat de cuvintele lui M. Era totodata destul de surprins de atitudinea sa aproape resemnata, in ciuda faptului la ce-l supusese cu cateva momente inainte.

-Si ce ai de gand sa faci?
-Nu stiu, lucrurile au tendinta sa se desfasoare in fata mea iar eu doar sa merg pe calea ce mi se afiseaza inaintea mea.
-Din ce-mi lasi sa inteleg, esti implicat in niste lucruri destul de intortocheate si tot ce faci tu e sa lasi lucrurile in voia sortii? Nu ti se pare... iresponsabil?
-Oarecum, dar atunci cand mi se iveste o oportunitate, profit de ea. Iar atunci cand tin neaparat sa reusesc, merg pana in panzele albe ca sa fac acest lucru. Nu e ca si cum oportunitatile sunt prea multe pentru mine.
-Astepti oportunitatile chiar si cu riscul de a imbatrani si muri in asteptarea lor?
-Pana acum strategia aceasta a mers in favoarea mea.
-Si daca acum oportunitatea asteapta sa fie gasita de catre tine si nu invers?
- ...dar stai asa un pic, de ce te intereseaza atat de tare ce cred si fac eu? Tu parca vroiai sa ma lasi sa mor adineauri, acum dintr-o data vrei sa faci psihologie cu mine?
-Psiho-ce? Eu de ani de zile incerc sa gasesc o solutie pentru a rezolva raul pe care l-a patit Barl, de care eu si colegii mei suntem responsabili! Nu trece zi fara sa ma invinovatesc pentru pericolul la care am supus intreg tinutul acesta. Nu pot sa concep ca cineva sa stea cu mainile-n san pentru a se intalni cu destinul sau, pur si simplu nu pot!
-Poate ca ai si face ceva daca ai realiza ca ce s-a intamplat nu este din vina voastra!
-Atunci spune-mi tu a cui e vina! Spune-mi tu ce e acel spirit care l-a corupt pe Barl!
-Ti-as spune cu toata placerea, doar ca ultima oara cand l-am vazut era o persoana in carne si oase care incerca sa ma omoare, nu un spirit care corupe printi.

Sean era extrem de nervos in acest moment si incerca sa se abtina sa mai replice lui M. Intre timp, M se gandea la vorbele interlocutorlui sau. Adevarat, nu putea sa stea la infinit ca sa astepte sa i se intample ceva care sa-l duca mai aproape da casa. Dar ce sa faca? Faptul ca acel spirit semana cu el sau cu WP il facuse nespus de curios si vroia sa afle mai multe raspunsuri. Se bagase deja pana peste cap intr-un joc care-l depasea, nu avea ce sa piarda bagandu-se mai adanc.

-Dar ai dreptate, oportunitatile trebuiesc sa fie gasite uneori. Vreau sa aflu mai mult despre acest spirit.
-Si cum ai de gand sa faci asta? Te duci la Barl si il intrebi?
-Nu imi risc viata inca o data in fata lui pana nu ma lamuresc cu cine am de-a face.
-Intrebarea ramane, cum ai de gand sa faci asta?
-Ma duc la originea problemel, in Vhesal.
-E o distanta enorma pana acolo!
-Si imi trebuie o harta, lucru cu care ma poti ajuta.
-Dar...
-Pot sa descopar despre spiritul ala mai multe lucruri decat poti tu, te asigur eu de acest lucru. Vrei sa scapi de el? E posibil sa fiu cea mai buna solutie pe care o ai. Cred ca asta e ceva mai util decat munca de contabilitate pentru santierul asta.

Sean vedea adevarul din spusele lui M.

-Asa este... dar nu pleci acum, asteapta pana maine. Pregatirile nu se fac atat de rapid, oricat de importante ar fi ele. Macar atata stii si tu. Vino cu mine sa-ti dau un loc de dormit si mai vorbim dimineata.

A doua zi cei doi puneau la punct lucrurile necesare. Sean i-a dat o harta a intregului continent, extrem de detaliata.

-Uite, asta e drumul pe care trebuie sa-l iei ca sa ajungi la Vhesal. Ti-am zis si aseara, e mult de mers, vei face vreo luna pana acolo, si o buna parte din drum va fi prin salbaticie. Sper ca stii ce faci.
-Nu te teme pentru mine, voi reusi intr-un fel sau altul.
-Imi doresc ca increderea ta sa se traduca si intr-o reusita.

Conversatia de ramas-bun a fost intrerupta brusc de sunetul unor cai care galopau in mijlocul Orlich-ului. Oamenii comunei erau surprinsi, zona era una ferita de razboaie, asadar ferita si de patrule. Dar aceasta nu era o patrula oarecare, M le recunostea insemnele si cel mai important, il recunostea pe cel care ii conducea.

-De data asta nu te vei alatura baietilor, ci vei fi un prizonier precum restul acelor salbatici. Si din fericire nu ma poti lua prin surprindere de doua ori, asa ca ar fi bine sa te predai.
-Nu ma voi preda, Dorgath, nici tie si nici lui Barl!

Sean stia bine care era situatia in care sa gasea M, asa ca interveni rapid.

-Presupun ca stii de ce nu ai drept de arest aici, nu-i asa Dorgath? Orlich nu numai ca nu este in Svedir ci in Qarh, dar Orlich se afla sub protectia Ghildei Magilor...
-Pah, nu ma intereseaza de Ghilda voastra ridicola, magule! Lemnul vostru pretios arde atunci cand metalul ramane puternic, asta e tot ceea ce ma intereseaza. Iar pe omul acesta il luam indiferent de ce spui tu, nu e ca si cum lordul meu pune mare pret pe voi, asa ca mai bine ai sta deoparte daca vrei sa traiesti. M, ai o ultima ocazie sa te predai de buna-voie, in caz contrar le spun baietilor sa faca ce vor cu tine atata vreme cat te vor tine in viata.

Ovrem nu avea de gand sa accepte astfel de fapte in zona aflata sub jurisdictia sa si nu a lasat acest lucru sa fie un mister.

-Ser Dorgath, nu ai nici un drept sa arestezi aceasta persoana fara o acuza solida. Aici nu suntem in Svedir, sa nu uiti acest lucru.
-Ha, un umil functionar imi spune mie ce sa fac! Stii ca nu ma impiedica nimeni din a incendia aceasta penibila comuna, nu? Aceasta disputa e intre mine, omul acela si lordul meu, nu ai ce cauta aici. Stai departe!

M crezuse ca a scapat de oamenii lui Dorgath, dar dupa cum a observat s-a inselat. Vroia doar sa ajunga cat mai repede in Vhesal, si acest caine loial ii statea in drum. Iar la cum se prezenta situatia, s-a gandit ca ar fi bine sa actioneze repede inainte ca toata povestea sa degenereze. Astfel, M si-a scos sabia.

-Daca ma vrei atat de tare, de ce imi faci invitatii politicoase? Ma uit la oamenii cu care ai venit si observ ca i-ai adus pe cei mai buni, ar fi o irosire sa ma predau fara sa flutur macar o data sabia.
-L-ati auzit oameni buni, aduceti-mi-l intr-o bucata sau ma voi asigura ca Lordul Barl sa afle de cel care a esuat!

Cei 6 soldati au ascultat imediat de ordinul latrat de catre Dorgath si s-au pregatit pentru a-l infrunta pe M dandu-se jos de pe cai. Ei chiar erau printre cei mai buni oameni din armata acestuia, dovada echipamentul lor de calitate si nu in ultimul rand faptul ca fiecare dintre acestia aveau cate un cal. Lesne de inteles ca acestia se simteau destul de increzatori in fata lui M, un individ imbracat in niste haine obisnuite care manuia o sabie oarecare de calitate indoielnica. M stia acest lucru si se pregatea sa-l exploateze.

Intai s-a apropiat incet un singur soldat, cu sabia scoasa, gandindu-se ca il va imobiliza repede pe M, iar pentru inceput miscarile adversarului sau pareau sa-i justifice relaxarea. Asta pana cand M a sesizat oportunitatea perfecta pentru a rasuci puternic sabia si a provoca o taietura adanca in bratul cu care soldatul tinea sabia. M continua miscarea sabiei lovind-ul intr-un picior, ducandu-si adversarul intr-o pozitie ingenuncheata. Soldatul fusese complet luat prin surprindere iar in privirea lui se citea numai frica, in timp ce camarazii sai socati au inceput sa se agite iar M isi termina miscarea fluida a sabiei sale, decapitandu-l pe omul lui Dorgath. Sangele incepuse sa curga in cantitati mari, iar M a inceput sa se lupte cu ceilalti 5 oameni trimisi pentru arestarea sa. Miscarile sale erau fluide, precise si fara greseala, in timp ce adversarii sai erau inca socati de turnura brusca a evenimentelor. Rand pe rand, fiecare dintre ei era omorat sec, neceremonios, sangele lor adaugandu-se pe pamantul usor uscat al comunei. Ce-i drept, intr-o lupta putine morti sunt ceremonioase, cu atat mai mult cu cat cel care le savarseste este determinat sa scape cat mai repede de adversarii sai. In final, toti cei 6 soldati ai lui Dorgath au sfarsit intr-o balta de sange, inainte ca vreunul din acestia sa ii poata face ceva lui M.

Pe fata lui Dorgath se puteau citi emotii contradictorii. Groaza, furie si admiratie, toate intr-un amestec haotic. Reactia lui a fost rapida, si-a scos sabia si a inceput sa sarjeze in directia lui cu un strigat de lupta. M statea nemiscat, cu sabia tinuta in jos, cu varful rezemat de pamant, asteptand momentul propice. Cand Dorgath s-a apropiat, M s-a lasat pe vine si a lovit calul intr-un picior. Rezultatul a fost cel scontat, calul s-a prabusit la pamant, cu tot cu calaret. M s-a grabit in directia in care cazuse Dorgath si a indepartat sabia de catre acesta. Dorgath, in dureri, incerca sa duca mana catre un pumnal aflat la picior, dar M a fost suficient de rapid pentru a-i strivi mana sub piciorul sau si pieptul sub genunchiul sau.

-Problema ta si a oamenilor tai e ca nu ganditi deloc dincolo de material. Oamenii tai aveau niste zale de toata frumusetea, dar asta nu m-a impiedicat sa-i spintec, injunghii si sa-i tai dupa cum mi-am dorit eu. Iar tu... ai o platosa tare frumos ornata, se pare ca lordul tau apreciaza violenta ta suficient de mult. Dar chiar si asa, cu pumnalul asta al tau pot face ce imi doresc fara sa-mi pese absolut deloc de armura ta stralucitoare.
-Nenorocit bolnav ce esti, omoara-ma odata!
-Am omorat destui de multi oameni astazi, asa ca tu vei scapa in viata. Dar uite ce iti propun, nu te las sa pleci fara un mic suvenir din partea mea.

Cu o privire satisfacuta, M lua pumnalul si ii infipsese varful in obrazul drept al lui Dorgath, trasand o linie dreapta pe sub ochi si pana la piramida nazala, in timp ce victima sa tipa si se agita.

-Asta sa-ti fie amintire pentru cei 6 oameni pe care i-ai condamnat la moarte in numele unui Lord care vrea sa aibe de-a face cu mine mai mult decat e in regula. Si sa tii minte ca data viitoare cand te voi mai vedea iti voi oferi acelasi tratament precum le-am oferit oamenilor tai. Pentru ca nimeni nu ma va opri din drumul meu!

Dupa aceste cuvinte M izbi manerul sabiei in tampla lui Dorgath, lasandu-l inconstient. Cand si-a ridicat privirea observa privirile socate ale oamenilor comunei, pana acum fusese concentrat pe Dorgath si oamenii sai. Sean nu parea surprins in nici un fel, dar acest lucru era complet normal in contextul in care vazuse de ce era in stare M. Ovrem lua cuvantul.

-Nu credeam ca te pricepi atat de bine cu sabia, M.
-Sper doar ca nu e ilegal ce am facut eu.
-A fost autoaparare si intregul Orlich iti este martor in aceasta problema.
-Si Dorgath?
-Il saltam pe un cal si il trimitem la oamenii lui, impreuna cu o nota oficiala care sa explice situatia. Pana cand se va trezi va fi demult plecat de aici si departe de tine.
-Ei bine, asta e bine de stiut. Haideti sa va ajut sa-i ingropati pe soldatii astia in cazul asta.
-Asta e treaba lui Sean, nu a noastra.
-Cum asa?

Sean incepuse sa-i explice lui M cum statea treaba.

-Cand vine vorba despre soldati, Ghilda Magilor e cea care se ocupa de ramasitele lor pe timp de pace. Si asta implica trimiterea lor catre Academia de la Erlyan pentru formalitati, investigatii si in final pentru trimiterea lor acasa.
-Investigatii?
-Captarea merge si pe cadavre, cata vreme creierul lor este intact.
-Dar cum conservati cadavrele? Ca presupun ca dureaza ceva vreme pana ajung la Erlyan, nu?
-In primul rand magii au la indemana o vraja cu care pot conserva elementele biologice, inclusiv cadavre. Iar in al doilea rand transportul nu e terestru, noi magii avem capacitatea sa ne deplasam catre anumite puncte-cheie ale continentului prin portale. Din cauza abundentei de lemn esential din zona, e destul de usor sa ma deplasez catre Erlyan.

Desi informative, vorbele lui Sean l-au facut pe M sa-si puna si mai multe intrebari. Portalele folosite de magi erau precum cele folosite de catre el atunci cand se plimba de la o lume la alta? Oricare ar fi fost raspunsul, M nu avea timp sa mai stea in Orlich, mai ales ca exista riscul sa apara si mai multi soldati in urma lui.

-Pot sa iau unul din cai, Sean?
-Desigur, dar vezi ca o parte din drum nu-o vei putea parcurge decat in mers. Ai grija de tine si mult succes in drumul tau!
-Asa sa fie, Sean! Sa ne revedem cu succesul in spatele nostru!

Cu acest cuvinte M lua unul din caii soldatilor, dat fiind ca cel al lui Dorgath nu mai era capabil sa mearga. L-a ales pe cel cu blana neagra precum carbunele. Nu mai petrecuse niciodata pana atunci atata vreme in compania unui cal, experienta de acum avea sa fie una noua pentru el. Un avantaj al mersului pe cal era ca putea sa studieze harta din mers.

In momentul de fata, M se afla in partea sudica a Qarh-ului, iar drumul sau catre Vhesal era catre est. La sud-vest de Lundir se afla Svedir-ul pe care vroia sa-l evite cu orice pret, cu Asban in centrul sau. La est de Svedir se afla un grup de tinuturi care faceau parte din regatul Lundir-ului. Iar la vest de Svedir, precum era de asteptat, Hoarda Vestului, fara nici un marcaj de drumuri sau orase. Conform hartii, zona de padure in care se afla urma sa se indeseasca tot mai tare, sfarsindu-se intr-o zona de mlastina, iar in mijlocul acesteia un X marcat de catre Sean, Vhesal. Intr-adevar, il astepta un drum destul de lung.

Totusi M era constient de faptul ca increderea sa in Sean se baza pe presupuneri. Presupuse ca emotiile afisate de Sean in momentul in care incercase sa-l omoare erau reale si nu un act. Sau mai bine spus, isi dorea ca emotiile lui Sean sa fi fost reale deoarece ele erau probabil singurele pe care M le mai putea intelege deplin. Dorinta de razbunare insotita de disperare, dezamagire si furie l-au insotit oriunde a mers de cand a pornit pe acest drum pe care el nu-l alesese, intocmai precum s-a intamplat si in cazul lui Sean. Fara sa vrea, si el a fost atras intr-o situatie pe care nu si-o dorea, nu o putea intelege si pe care vroia sa o repare desi nu el reprezenta cauza acesteia. In cazul lui M, probabil ca daca nu ar fi intrat in jocul acestei lumi, M ar fi cautat sa se aseze undeva si sa lase totul in urma sa cu dorinta de a scapa de greutatea ce-i apasa gandurile. Dar acum, singura sa sansa a fost sa se agate de imboldul aproape tineresc al lui Sean pentru a face ce trebuia sa faca. Si cine stie, poate ca la sfarsitul drumului se afla si scaparea pe care o urmarea de ceea ce se simtea ca o eternitate.