M nu stia ce sa creada despre viziunea pe care o avusese in seara aceea. Era inspaimantat de ideea ca acea viziune s-ar putea adeveri. Daca urma sa fie infrant de WP, ce sens avea calatoria sa? De fapt, ce era calatoria sa? Fusese luat din propria sa casa si pus intr-un rol pe care era posibil sa-l aiba pentru a servi interesele obscure ale lui Kovacs. Cei 5 se luptau pentru putere in diverse forme iar M se intreba ce legatura are el cu asta. Se plimba din loc in loc incercand sa caute raspunsuri ale caror intrebari nici nu stia daca sunt cele corecte. Ce te faci atunci cand nu stii ce intrebari sa-ti pui? Mai bine, ce faci atunci cand ai un drum de urmat si nu stii ce intrebari sa-ti pui? Daca nu stii intrebarile, raspunsurile pot fi inutile, iar daca sunt asa, intrebarile au reprezentat o pierdere de vreme. M nu stia daca are timpul de partea lui. Inca o necunoscuta in lista.
Asa cum a estimat dinainte, terenul era prea accidentat pentru Dorgath si oamenii sai, asa ca avea drum liber. Nu putea sa isi puna bazele in faptul ca nu il va urmari nimeni, desigur. Din pacate nu stia in ce directie se indrepta, spera era sa nu se duca inspre vest sau inspre Asban din greseala. Cert era insa ca trebuia sa iasa din tinutul detinut de Dorgath, era destul de sigur ca nu o sa il lase pe M scapat asa usor. Dimineata avea sa-l lamureasca in privinta directiei pe care sa o urmeze. Nu stia exact unde se afla Asbanul, sau spatiul ocupat de Svedir, asa ca a ales analiza simplificata. Isi imagina Svedir ca fiind un cerc, cu Asban in centru. Asadar, evita estul, pe langa vest. Nu vroia sa doarma in noaptea aceasta, prefera sa creasca distanta fata de Dorgath inainte sa se odihneasca. Asadar, momentan directia era la intamplare aleasa.
Peste cateva ore se crapa de zi. M rasufla usurat cand vedea lumina venind aproximativ din dreapta sa. Judecand dupa acest lucru, M mergea inspre nord-nord-est, lucru care ii convenea de minune. Se gandea ca ar fi o idee buna sa mearga cu pauze scurte iar spre seara sa poposeasca. Zilele urmatoare ar fi continuat sa mearga pe acea directie. Nu stia pana unde se intindeau posesiunile lui Dorgath, dar banuia ca ele nu includeau zone de campie, judecand dupa ce auzise de la soldati. Stia ca atunci cand va ajunge in posesiunile altui Lord, soldatii lui Dorgath nu vor mai incerca sa-l urmareasca. Nobilii nu se lupta intre ei decat atunci cand vor sa puna mana pe putere si desi Dorgath era cel mai puternic nobil din Svedir, nu credea ca vor risca siguranta tinutului. Asta in caz ca nu incercau si altii sa-l vaneze, la ce noroc avea el.
In zilele ce au urmat vazuse cateva sate. Nu intrase in ele pentru ca nu vroia sa faca urmarirea sa mai usoara. Din ce vazuse de la distanta, satele erau mici, casele erau din piatra si lemn si aspectul general era unul aspru. Casele nu reprezentau neaparat o societate prospera, piatra era usor de obtinut in zona aceasta pana la urma. In schimb, robustetea lor arata faptul ca oamenii simteau nevoia de a fi protejati si ca luptele cu barbarii din vest reprezentau o ocupatie frecventa. Totusi, nu credea ca satenii aveau si prea multe mijloace de a se apara, asa cum a fost cazul si in satul atacat de barbarii care-l capturasera pe M. Ajutorul lor venea de la patrulele din zona, dar era logic sa presupui ca ele nu erau destul pentru a asigura siguranta satenilor. Intr-o societate de genul acesta nici nu prea aveai ce pretentii sa ai, mai ales daca zona nu avea resurse importante de exploatat. Nici aglomerarea zonelor de interes nu era o solutie deoarece acestea ar fi reprezentat tinte bune pentru atacuri concentrate, fata de raidurile dispersate de acum.
Urmatoarele zile au reprezentat un drum destul de anevoios prin terenul accidentat. Din fericire, drumul era in joc, semn ca era pe calea cea buna. Relieful stancos si partial impadurit era treptat inlocuit cu paduri tot mai dese dar cu un relief mai uniform. Din acest moment M a banuit ca e suficient de sigur sa mearga pe drumuri. Spera sa nu aibe parte de banditi, daca existau asa ceva prin regiune. De aici incolo, M vroia sa ajunga intr-un sat sau oras pentru a-si gasi ceva de facut si un loc de stat. Nu stia cata vreme urma sa petreaca in aceasta lume asa ca el se gandise sa se stabileasca o vreme pe aici. Asa abordase si alte lumi in care fusese, nu credea ca ar fi avut de suferit daca facea acelasi lucru inca o data. Credea ca si aici sunt lucruri interesante pe care le poate afla, greu de condamnat dupa cate evenimente a trait.
Padurea era una deasa, dar intra suficienta pumina prin frunzis pentru ca M sa se poata orienta. Ii placea ce vedea, avea ocazia sa mai admire din ceea ce oferea natura acestei lumi. Stia ca o sa mai aibe timp pentru treaba asta, dar niciodata nu strica sa profiti de ocaziile oferite. Uneori se intreba daca urma sa isi mai vada vreodata lumea in care se nascuse. Si celelalte lumi ofereau lucruri de genul asta, avusese ani si ani la dispozitie pentru a le vedea. Dar familia nu si-o mai vazuse in toti acei mii de ani. Viata sa nu si-o mai vazuse de mii de ani. Sper sa se intoarca acasa, dar uneori nu stia daca era sigur sa faca acest lucru din cauza a ceea ce putea reprezenta "retragerea" sa din rolul pe care in mod cel putin teoretic il avea. Daca el chiar era agentul menit sa pastreze balanta, nu ar fi reprezentat un risc major disparitia sa din scena? Nu ar fi pus in pericol lucruri mult mai importante decat propria sa persoana? M era constient ca la un moment dat urma sa decida intre egoism si responsabilitate, dar pe moment nu credea ca e in masura sa ia aceasta hotarare. Stia prea putin, inca o data.
Inaintand, M incepuse sa auda ceva distinct, dincolo de fosnetele copacilor sau de sunetele scoase de animalele care locuiau in aceasta padure. Nu isi dadea seama ce era initial, dar cu cat inainta mai tare cu atat sunetul suna tot mai mult a tipetele unei femei, ca si cum se lupta cu ceva. M incepu sa alerge in directia dinspre care se parea ca vin acele tipete, numai ca acestea sa devina tot mai disperate. Femeia in cauza rezista tot mai putin. Si brusc, tipetele se oprisera. M nu stia ce se intamplase, dar presupunea ce era mai rau. A continuat sa alerge incercand sa vada daca mai era ceva de salvat. Cateva momente mai tarziu, vazu ca nu mai avea ce sa salveze. Femeia era moarta, cu gatul taiat si plin de sange. Hainele ii erau rupte, iar langa ea era un grup de 3 barbati inarmati cu niste sabii saracacioase. Respectivii au fost alarmati de aparitia lui M. Asa reactioneaza violatorii la vederea martorilor. Nu era un mare mister pentru M ca urma sa se bata cu ei, asa ca a scos sabia si s-a avantat inspre cei 3. Cel mai apropiat de el era cel care aparent a fost ultimul dintre faptasi, deoarece nu avea arma la indemana. M nu a ezitat sa il spintece pe acesta cu o simpla rotire a sabiei. Mai avea doar 2 adversari de infruntat, dar acestia erau socati de ce vedeau. Nu erau banditi, nu aveau sangele rece al acestora. Nici nu isi manuiau prea bine sabiile, acestia fiind foarte usor dezarmati si taiati de loviturile sale. Nu a avut mila de ei si s-a asigurat ca ii va omori usor. Apoi s-a asigurat ca sunt morti taindu-le gaturile. Violatorii nu meritau altceva. Femeia nu mai putea fi salvata, era moarta de cand el ajunsese acolo. Tot ce putea sa mai faca pentru ea era sa o ingroape. Spera doar ca acest lucru sa nu fie contradictoriu credintei comunitatii din care provenea.
In timp ce o acoperea de pamant, auzi ceva. De data asta nu erau tipete, ci sunetul a mai multor oameni care alearga. Cel mai probabil o cautau pe ea. In cateva minute acea multime ajunsese. Patru barbati, cu totii inarmati, il vad pe M rascolind pamantul, si pe cei 3 violatori morti. Unul din cei 4, vizibil agitat, intreba:
-Ce faci acolo?
-O ingrop.
-Da-te la o parte!
Imediat dupa ce M se indepartase de groapa, respectivul barbat s-a repezit la mormant si incepuse sa arunce putinul pamant cu care respectiva femeie era acoperita. Au urmat strigatele de disperare. Intre timp, doi din noii-sositi verificau cadavrele violatorilor. Ultimul barbat incepu sa-l interogheze pe M:
-Numele meu este Ovrem si sunt un reprezentant al comunei Orlich din tinutul Qarh al regatului Lundir. Tu i-ai omorat pe cei 3?
-Da. Cand am ajuns, ei o omorasera deja.
-Si cum ai ajuns aici?
-Am auzit tipetele ei in departare si m-am grabit sa ajung aici. Cand am ajuns aici, am dat de cei trei barbati.
-Le-a taiat gaturile tuturor! striga unul din cei care verificau cadavrele
-Le-am taiat ca sa ma asigur ca nu se mai ridica.
Uitandu-se la femeie, Ovrem observa ca si gatul ei era taiat. Asa cum era de asteptat, acest lucru l-a facut suspicios. Scotand arbaleta din spatele sau si indreptand-o asupra lui M, i-a spus:
-Si gatul ei a fost taiat. Lasa sabia jos, acum! Cineva sa i-o ia ca sa il putem aresta!
-Ei nu i-am fac...
-Las-o jos sau trag cu arbaleta!
M in mod cert nu a dorit sa ajunga in situatia asta, dar nu putea risca sa fie omorat. Nu stia cum i s-ar comporta organismul aici, si el avea lucruri mult mai importante de facut decat sa fuga de toti oamenii legii din tinut. Spera doar ca acest regat sa nu ii asterne aceeasi soarta precum cea pe care il astepta in Asban.
Asa cum a estimat dinainte, terenul era prea accidentat pentru Dorgath si oamenii sai, asa ca avea drum liber. Nu putea sa isi puna bazele in faptul ca nu il va urmari nimeni, desigur. Din pacate nu stia in ce directie se indrepta, spera era sa nu se duca inspre vest sau inspre Asban din greseala. Cert era insa ca trebuia sa iasa din tinutul detinut de Dorgath, era destul de sigur ca nu o sa il lase pe M scapat asa usor. Dimineata avea sa-l lamureasca in privinta directiei pe care sa o urmeze. Nu stia exact unde se afla Asbanul, sau spatiul ocupat de Svedir, asa ca a ales analiza simplificata. Isi imagina Svedir ca fiind un cerc, cu Asban in centru. Asadar, evita estul, pe langa vest. Nu vroia sa doarma in noaptea aceasta, prefera sa creasca distanta fata de Dorgath inainte sa se odihneasca. Asadar, momentan directia era la intamplare aleasa.
Peste cateva ore se crapa de zi. M rasufla usurat cand vedea lumina venind aproximativ din dreapta sa. Judecand dupa acest lucru, M mergea inspre nord-nord-est, lucru care ii convenea de minune. Se gandea ca ar fi o idee buna sa mearga cu pauze scurte iar spre seara sa poposeasca. Zilele urmatoare ar fi continuat sa mearga pe acea directie. Nu stia pana unde se intindeau posesiunile lui Dorgath, dar banuia ca ele nu includeau zone de campie, judecand dupa ce auzise de la soldati. Stia ca atunci cand va ajunge in posesiunile altui Lord, soldatii lui Dorgath nu vor mai incerca sa-l urmareasca. Nobilii nu se lupta intre ei decat atunci cand vor sa puna mana pe putere si desi Dorgath era cel mai puternic nobil din Svedir, nu credea ca vor risca siguranta tinutului. Asta in caz ca nu incercau si altii sa-l vaneze, la ce noroc avea el.
In zilele ce au urmat vazuse cateva sate. Nu intrase in ele pentru ca nu vroia sa faca urmarirea sa mai usoara. Din ce vazuse de la distanta, satele erau mici, casele erau din piatra si lemn si aspectul general era unul aspru. Casele nu reprezentau neaparat o societate prospera, piatra era usor de obtinut in zona aceasta pana la urma. In schimb, robustetea lor arata faptul ca oamenii simteau nevoia de a fi protejati si ca luptele cu barbarii din vest reprezentau o ocupatie frecventa. Totusi, nu credea ca satenii aveau si prea multe mijloace de a se apara, asa cum a fost cazul si in satul atacat de barbarii care-l capturasera pe M. Ajutorul lor venea de la patrulele din zona, dar era logic sa presupui ca ele nu erau destul pentru a asigura siguranta satenilor. Intr-o societate de genul acesta nici nu prea aveai ce pretentii sa ai, mai ales daca zona nu avea resurse importante de exploatat. Nici aglomerarea zonelor de interes nu era o solutie deoarece acestea ar fi reprezentat tinte bune pentru atacuri concentrate, fata de raidurile dispersate de acum.
Urmatoarele zile au reprezentat un drum destul de anevoios prin terenul accidentat. Din fericire, drumul era in joc, semn ca era pe calea cea buna. Relieful stancos si partial impadurit era treptat inlocuit cu paduri tot mai dese dar cu un relief mai uniform. Din acest moment M a banuit ca e suficient de sigur sa mearga pe drumuri. Spera sa nu aibe parte de banditi, daca existau asa ceva prin regiune. De aici incolo, M vroia sa ajunga intr-un sat sau oras pentru a-si gasi ceva de facut si un loc de stat. Nu stia cata vreme urma sa petreaca in aceasta lume asa ca el se gandise sa se stabileasca o vreme pe aici. Asa abordase si alte lumi in care fusese, nu credea ca ar fi avut de suferit daca facea acelasi lucru inca o data. Credea ca si aici sunt lucruri interesante pe care le poate afla, greu de condamnat dupa cate evenimente a trait.
Padurea era una deasa, dar intra suficienta pumina prin frunzis pentru ca M sa se poata orienta. Ii placea ce vedea, avea ocazia sa mai admire din ceea ce oferea natura acestei lumi. Stia ca o sa mai aibe timp pentru treaba asta, dar niciodata nu strica sa profiti de ocaziile oferite. Uneori se intreba daca urma sa isi mai vada vreodata lumea in care se nascuse. Si celelalte lumi ofereau lucruri de genul asta, avusese ani si ani la dispozitie pentru a le vedea. Dar familia nu si-o mai vazuse in toti acei mii de ani. Viata sa nu si-o mai vazuse de mii de ani. Sper sa se intoarca acasa, dar uneori nu stia daca era sigur sa faca acest lucru din cauza a ceea ce putea reprezenta "retragerea" sa din rolul pe care in mod cel putin teoretic il avea. Daca el chiar era agentul menit sa pastreze balanta, nu ar fi reprezentat un risc major disparitia sa din scena? Nu ar fi pus in pericol lucruri mult mai importante decat propria sa persoana? M era constient ca la un moment dat urma sa decida intre egoism si responsabilitate, dar pe moment nu credea ca e in masura sa ia aceasta hotarare. Stia prea putin, inca o data.
Inaintand, M incepuse sa auda ceva distinct, dincolo de fosnetele copacilor sau de sunetele scoase de animalele care locuiau in aceasta padure. Nu isi dadea seama ce era initial, dar cu cat inainta mai tare cu atat sunetul suna tot mai mult a tipetele unei femei, ca si cum se lupta cu ceva. M incepu sa alerge in directia dinspre care se parea ca vin acele tipete, numai ca acestea sa devina tot mai disperate. Femeia in cauza rezista tot mai putin. Si brusc, tipetele se oprisera. M nu stia ce se intamplase, dar presupunea ce era mai rau. A continuat sa alerge incercand sa vada daca mai era ceva de salvat. Cateva momente mai tarziu, vazu ca nu mai avea ce sa salveze. Femeia era moarta, cu gatul taiat si plin de sange. Hainele ii erau rupte, iar langa ea era un grup de 3 barbati inarmati cu niste sabii saracacioase. Respectivii au fost alarmati de aparitia lui M. Asa reactioneaza violatorii la vederea martorilor. Nu era un mare mister pentru M ca urma sa se bata cu ei, asa ca a scos sabia si s-a avantat inspre cei 3. Cel mai apropiat de el era cel care aparent a fost ultimul dintre faptasi, deoarece nu avea arma la indemana. M nu a ezitat sa il spintece pe acesta cu o simpla rotire a sabiei. Mai avea doar 2 adversari de infruntat, dar acestia erau socati de ce vedeau. Nu erau banditi, nu aveau sangele rece al acestora. Nici nu isi manuiau prea bine sabiile, acestia fiind foarte usor dezarmati si taiati de loviturile sale. Nu a avut mila de ei si s-a asigurat ca ii va omori usor. Apoi s-a asigurat ca sunt morti taindu-le gaturile. Violatorii nu meritau altceva. Femeia nu mai putea fi salvata, era moarta de cand el ajunsese acolo. Tot ce putea sa mai faca pentru ea era sa o ingroape. Spera doar ca acest lucru sa nu fie contradictoriu credintei comunitatii din care provenea.
In timp ce o acoperea de pamant, auzi ceva. De data asta nu erau tipete, ci sunetul a mai multor oameni care alearga. Cel mai probabil o cautau pe ea. In cateva minute acea multime ajunsese. Patru barbati, cu totii inarmati, il vad pe M rascolind pamantul, si pe cei 3 violatori morti. Unul din cei 4, vizibil agitat, intreba:
-Ce faci acolo?
-O ingrop.
-Da-te la o parte!
Imediat dupa ce M se indepartase de groapa, respectivul barbat s-a repezit la mormant si incepuse sa arunce putinul pamant cu care respectiva femeie era acoperita. Au urmat strigatele de disperare. Intre timp, doi din noii-sositi verificau cadavrele violatorilor. Ultimul barbat incepu sa-l interogheze pe M:
-Numele meu este Ovrem si sunt un reprezentant al comunei Orlich din tinutul Qarh al regatului Lundir. Tu i-ai omorat pe cei 3?
-Da. Cand am ajuns, ei o omorasera deja.
-Si cum ai ajuns aici?
-Am auzit tipetele ei in departare si m-am grabit sa ajung aici. Cand am ajuns aici, am dat de cei trei barbati.
-Le-a taiat gaturile tuturor! striga unul din cei care verificau cadavrele
-Le-am taiat ca sa ma asigur ca nu se mai ridica.
Uitandu-se la femeie, Ovrem observa ca si gatul ei era taiat. Asa cum era de asteptat, acest lucru l-a facut suspicios. Scotand arbaleta din spatele sau si indreptand-o asupra lui M, i-a spus:
-Si gatul ei a fost taiat. Lasa sabia jos, acum! Cineva sa i-o ia ca sa il putem aresta!
-Ei nu i-am fac...
-Las-o jos sau trag cu arbaleta!
M in mod cert nu a dorit sa ajunga in situatia asta, dar nu putea risca sa fie omorat. Nu stia cum i s-ar comporta organismul aici, si el avea lucruri mult mai importante de facut decat sa fuga de toti oamenii legii din tinut. Spera doar ca acest regat sa nu ii asterne aceeasi soarta precum cea pe care il astepta in Asban.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu