[-Fenta-]

Am modificat numele din Tamril in Svedir. Carrying on now.

Dorgath nu a dat explicatii nici in zilele urmatoare, nici lui M si nici soldatilor. Sa fi avut legatura cu faptul ca soldatii Hoardei il lasasera in viata? Il banuia Dorgath ca ar fi fost de fapt in cardasie cu ei? Era evidenta ura pe care le-o purta, atitudinea neconcilianta ar fi perfect explicabila in cazul in care acea banuiala ar fi existat. Fara doar si poate M era mai relaxat in contextul acesta decat in prizonieratul anterior. Pentru inceput, nu era legat de o craca si tinut atarnat. De fapt, nu era legat de nici un fel, trebuia doar sa tina randul cu soldatii lui Dorgath, manca alaturi de ei, si dormea alaturi de ei. Inca nu se gandea sa incerce sa scape, deoarece vroia sa fie sigur ca are motive intemeiate. Totusi aceasta lume inca ii era necunoscuta si niciodata nu se refuza in aceste circumstante orice fel de indrumar si ajutor. Nu putea sa intrebe direct, deoarece ar fi parut bizar ca el , in calitatea de om care apartine acelei lumi asa cum pretindea, sa nu stie lucruri de care sa stie toti ceilalti. Si in nici un caz nu vroia sa isi complice existenta incercand sa explice apartenenta sa la o alta dimensiune.
Asa ca a stat si a observat discutiile soldatilor, se baga doar acolo unde stia ca nu risca atragerea suspiciunilor. Asa cum observase mai devreme, soldatii ii erau loiali lui Dorgath, dar in acelasi timp formau un grup strans unit ca urmare probabil a timpului indelungat pe care l-au petrecut cot la cot. Dorgath detinea un domeniu foarte prosper in vestul Svedirului, dar vulnerabil in fata Hoardei Vestului. Din fericire, domeniul beneficia de vaste rezerve de minereu de fier, alimentand formarea unei forte militare bine echipate. Principala ocupatie a lui Dorgath era sa asigure granita vestica a Svedirului, pentru acest lucru purtand o lupte continua cu fortele barbare. Din acest motiv el era unul din cei mai puternici si respectati Lorzi, in mana lui stand siguranta regatului. Fierarii tinutului sau erau numerosi si bine instruiti, rezultat logic al vastei cantitati de lucrari pe care trebuiau sa le efectueze. Armele lor erau simple dar solide, sabii late, armuri groase, coifuri bine-executate, toate fara decoratii. Cand necesitatea preseaza, mesterii sunt nevoiti sa se limiteze la strictul necesar indiferent de domeniul lor, iar aici acest lucru se intampla intocmai.
Tinutul se afla intr-o zona de dealuri si de munte, terenul variind de la accidentat la putin accesibil. Existau si platouri, precum acela in care se afla satul din care M a fost "eliberat" de catre Dorgath. Relieful acesta era de ajutor pentru cei care aparau acest tinut, deoarece adversarii isi aveau optiunile limitate in privinta zonelor de actiune. Intr-o zona de ses, o armata poate alege oricare din cele 360 de grade pentru a ataca un obiectiv, intr-o zona de munte esti foarte norocos daca ai 40. Pentru M insa, acest relief era unul avantajos, deoarece putea sa navigheze prin el fara sa fie detectat, neavand constrangerile logistice ale unei armate. Acelasi lucru era valabil si pentru spioni.
Zilele treceau si drumul spre Asban continua. M simtea tot mai mult ca ceva nu era in regula. Dorgath trebuia sa aibe intentii ascunse, drumul catre Asban avea un scop precis, insa necunoscut. In acelasi timp, M simtea acea prezenta... aceeasi pe care a simtit-o in Pobiedna! Senzatia inca nu era pregnanta, dar ceva ii spunea ca situatia urma sa se schimbe. Nu stia cum se putea intampla asa ceva, dar nu vroia sa riste o noua confruntare cu WP. Nu isi permitea asa ceva! Solutia era una singura, evadarea. Nu era un lucru usor de facut ziua, din motive evidente, dar nici noaptea, cand stateau soldati de veghe. Ii trebuia un loc bun care sa aibe un rau sau un teren foarte accidentat pentru a putea scapa rapid. Asadar, trebuia sa astepte.
Noptile ii devenisera tot mai greu de dormit. La inceput parea doar ca o senzatie de disconfort, dar in una din nopti incepuse sa aibe un vis. Se facea ca el era speriat, alerga prin niste culoare mizere, pline de praf si resturi industriale. Gafaia, inima ii batea energic in piept. Se confrunta cu cineva puternic, prea puternic pentru el. O voce furioasa rasuna:

-Nu esti asa de puternic precum credeai, nu?!

Imediat dupa aceste cuvinte, simti o lovitura puternica de metal in coaste, din dreapta sa. Intorcandu-si privirea, vazu figura adversarului, contorsionata de ura. Era figura sa!
In clipa urmatoare, M se trezi plin de sudoare. Inca isi simtea inima batand in piept ca urmare a trairii acelui vis care parea mai mult decat real, precum o viziune. Sa fi fost acest vis un avertisment? Acest vis era cumva legat de ceea ce simtea de cateva zile? WP era pe aceasta lume? Daca da, atunci M nu vroia sa riste acest lucru. Trebuia sa fuga chiar atunci in ciuda riscurilor.
El dormea alaturi de soldati, intr-un cort mare. Incet-incet, a reusit sa se strecoare printre soldatii care dormeau si a iesit din cort. Se afla intr-o zona de vale, flancat dintr-o parte de o panta abrupta. Excelent! Soldatii care stateau de veghe nu il puteau prinde din urma datorita armurilor grele. Privea in sus pentru a vedea ruta cea mai buna pentru fuga lui. Cand si-a coborat privirea, Dorgath era langa el, M fiind speriat de prezenta brusca si surprinzatoare a sa.

-Somnul nu iti prieste bine noaptea aceasta?
-Nu as spune chiar asa, dar simteam nevoia de niste aer proaspat.
-Se putea mai rau, prizonierii nostri niciodata nu au parte de somn bun. Asa se intampla cand dormi in conditii proaste, legat la maini, cu putina hrana si stiind ca nu te asteapta o soarta prea buna.

Aceasta alegere suspicioasa de cuvinte incepea sa il nelinisteasca pe M.

-Ce soarta ii asteapta? Sclavia?
-Depinde. Nu iti lasi amenintarile tinutului sa iti faca munca de jos. In plus, nici nu stii de unde rasare o mare amenintare la integritatea regatului, asa ca trebuie sa fii dur. Ii legi, ii bati, poate ii torturezi... In final, cand nu mai are suflu in el , faci ceea ce astepta de atata vreme...

M se simtea tot mai amenintat, Dorgath parca insista sa ii faca trimiteri cu subinteles. Din fericire, acesta nu purta armura, asa ca putea sa faca ceea ce il putea scapa. Un pumn rapid il dezorienta pe conducator, dar replica lui fu rapida. Curand, cei doi erau inclestati in lupta , iar un soldat de veghe a venit repede pentru a-i separa. M fu tras din bratele liderului lor, cu o sabie asezata la gatul lui.

-Nu te ajuta cu nimic eroismele astea infantile. Soldat, acest om este de acum prizonierul nostru. Trateaza-l ca atare!

M simti cum soldatul nu a dat atentie foarte mare pozitionarii sabiei in timp ce scotea funia de sub armura. Nu avea nevoie de o alta invitatie, si cu o miscare rapida lovi soldatul in picioare, dezechilibrandu-l, smulgand sabia acestuia din mana. Cu o pirueta rapida, taie soldatul cu sabia in brat. Intorcandu-se, indrepta sabia spre Dorgath.

-Eu cred ca m-a ajutat treaba asta. Nu voi mai sta pentru discutii, nu sunt vorbaret in seara asta.

M o lua la fuga cu sabia in mana, in timp ce tabara era agitata. Din corturi se auzeau strigate, si soldati ieseau pentru a-i prinde urma. M insa fusese atent, nu i-a luat mult pana s-a facut nevazut.

Dorgath ii planuise ceva, dar din fericire nu a apucat sa vada pe pielea lui ce anume. Probabil ca urma sa afle raspunsul la aceasta noua intrebare, dar prioritar pentru el era sa se orienteze in aceasta lume misterioasa.