[-43-]

De aici incolo, titlurile vor fi reprezentate prin numere. Pur si simplu raman fara idei de titlu, call it lack of inspiration. Ocazional or sa fie si titluri ca inainte. Da, acesta e al 43-lea "episod" al acestei povesti pe care o updatez prea rar pentru gustul meu, dar suficient de des incat sa nu pierd contactul cu planurile mele :D

Socul era unul mare pentru M. Volumul de informatie era foarte mare, si mai important, fiecare detaliu era important.
-Adica Imaginatia era acel Gardian? Nu se leaga, el nu e constient de existenta mai multor lumi!
"Reducerea Imaginatiei in stadiul acesta nu s-a realizat fara sa-i afecteze constiinta de sine. In acest moment, Gardianul este mugurele a ceea ce era elementul Imaginatiei, dar e suficient pentru a intretine restul creatiei sale. Atat am avut sa-ti spun despre aceasta treaba, e timpul sa pornesti la drum"

M inchise cartea, dar mintea inca ii era angrenata in aceasta tema. Isi dadea seama ca jocul acesta in care era prins era mai vast decat crezuse el initial. Trebuia sa calce cu grija in acest dans de intrigi.
Era mijlocul zilei in acea vale in care se afla. Zona parea sa fie una temperata ca si clima, iar atitudinea destul de inalta, deoarece se vedeau brazi cu destul de multa usurinta. Vremea era frumoasa, dar pentru M acest lucru nu era reconfortant, deoarece se putea schimba foarte usor la atitudinea asta. Trebuia sa caute un adapost, si pentru asta, trebuia sa inteleaga spatiul in care se afla. Cea mai buna cale, logic, era sa caute un rau , si sa mearga in aval in incercarea de a cauta o asezare. Pentru a completa lantul de necesitati, M avea nevoie de ceva cu care sa se protejeze si sa isi dea seama de cat de mult din capacitatile sale se poate folosi.
Simtea ca lumea aceasta nu era casa lui, asadar nu se putea baza pe gasitul familiarului. Cauta o piatra de dimensiuni rezonabile ca sa incerce s-o ridice telepatic. Incerca sa ridice una de dimensiunea unei mingi de volei, dar abia o putea clinti. Nevrand sa renunte , incerca sa ridice una de dimensiunea unui ou de gasca. Cand era gata sa renunte si la aceasta varianta, piatra se ridica cativa centimetri deasupra solului. Rezultatul nu era impresionant, dar ii arata lui M ca nu este lipsit de orice fel de puteri. Capacitatea sa de regenerare nu avea cum s-o testeze intr-o maniera responsabila decat daca apela la taiatul a putina piele de pe brat, pentru a vedea in cat timp i se inchide rana. Pietrele, iarba si pamantul din vale nu erau menite aplicarii unor astfel de incizii, oricat s-ar fi straduit. Padurea din apropriere ii putea oferi ceea ce avea nevoie, atat pentru experimentele lui migaloase, cat si pentru gasirea a ceva care sa semene cu o arma de auto-aparare. Intrand in desis, M era asaltat de sunetul pasarilor care isi duceau veacul in acea padure. Trecuse ceva vreme de cand auzise ultima oara sunete care sa nu fie de monstruozitati, asa ca zgomotul era binevenit. Pe jos gasi niste crengute, suficient de ascutite pentru niste taieri discrete. M isi trase manseta, taiase si... prea mica taietura! Mai incearca o data , de data aceasta impingand ceva mai mult varful crengutei in piele. Duruse, curse un pic sange, dar rana se inchise complet in cateva minute. Nu e vindecarea rapida de care avea parte acasa, dar e mai rapid decat pot oamenii din punct de vedere biologic. Mai se uitase pentru cateva minute dupa ceva util si rezultatul nu s-a lasat asteptat. O creanga groasa cam cat bratul lui, suficient de lunga incat sa fie usor de echilibrat, si mai important, nu foarte incovoiata ca forma. Acum putea sa porneasca in cautarea acelui rau. Nici acest aspect nu dura mult, sunetul apei curgand iesind usor in evidenta. Intradevar, raul era destul de lat, iar panta oarecum abrupta.
In timp ce cobora a vazut si o haita de lupi. Nu avea de ce sa se teama, lupii ataca doar de foame, iar pentru perioada de vara in care se afla, prada lor obisnuita era accesibila in continuare. Insa aceasta posibilitate isi pierduse prioritate in momentul imediat urmator, cand mai multe sageti lovira cativa lupi din haita. Supravietuitorii erau intr-o confuzie totala, se miscau agitat nestiind din ce directie venea pericolul. M incepuse sa dea cu spatele pentru a se indeparta, dar atunci cand s-a intors a vazut un grup de oameni inalti, imbracati in piei de animale care alergau in directia lui. Nu a avut timp sa reactioneze, ca a si fost pus la pamant de o lovitura de bata.
Nu stia cat timp fusese inconstient, dar atunci cand se trezise era legat la maini si la picioare cu o sfoara groasa, infasurata de mai multe ori in jurul incheieturilor. Era transportat atarnat de o creanga mai groasa. Nu prea putea sa vada foarte bine ce se mai intampla in jurul sau, dar era clar ca oamenii aceia il luasera prizonier si ca se duceau mai jos la vale.
Grupul care il capturase era unul numeros. Stiau sa se deplaseze rapid, dar M presupunea ca ei nu erau din zona aceasta. Concluzia era simpla, grupul acesta de oameni era unul obisnuit cu drumurile, iar componenta sa militarizata il facea sa creada ca erau o grupare de hartuire si razie. Desi aspectul lor era unul de salbatici, notiunea de hartuire intr-un teritoriu necontrolat insemna ca organismul caruia ii spuneau "casa" era suficient de dezvoltat ca organizare si cu resurse suficient de abundente pentru a permite asemenea operatiuni. Printre oameni se mai numarau si niste lupi de talie medie, cu blana cenusie si neingrijita, unelte bune in genul acesta de operatiuni datorita mobilitatii lor. Aceste concluzii nu erau foarte comfortabile pentru M deoarece insemna ca nu prea avea cum sa scape usor din captivitate.
Trecusera cateva ore, timp in care grupul se miscase incontinuu inspre vale. Dupa niste scurte comenzi verbale, tot grupul se oprise. M fusese lasat jos, in continuare legat de acea creanga. Se pregateau sa atace ceva, dar nu avea cum sa isi dea seama care era tinta vizata. Incerca sa isi ridice capul pentru a observa ce se petrecea in jur. Mare parte din oameni incepusera sa alerge, impreuna cu lupii lor de lupta, dar nu putea sa vada exact spre ce se indreptau. Parea sa fie un luminis in directia pe care o luasera. Cateva clipe mai tarziu isi daduse seama ce era acolo. Tipete de oameni, de femei si barbati laolalta, inabusite de violenta razboinicilor. Era un sat, iar cei atacati erau complet neinarmati. Pentru M acest lucru era revoltator, dar mainile lui erau legate, la propriu. Tipetele incepeau sa se auda tot mai indepartat, iar el incepuse sa se tarasca pentru a putea observa mai bine ce se petrecuse. Cu greu, incepuse sa vada ceea ce s-a dovedit a fi capatul padurii. Valea din fata lui avea grane oarescum inalte, dar mare parte din ele erau culcate la pamant de marsul violent, dar si umplute cu sange. Nu pareau sa aibe mila de niciun fel, lucru care il facea sa se intrebe de ce el a scapat de furia lor. Valea era flancata din ambele parti de munti impaduriti, peisajul fiind foarte frumos in ciuda macelului.
Urletele se oprisera, si coloane de fum incepeau sa se ridice din mijlocul vaii. Toti satenii fusesera omorati, si satul era incendiat. M tot incerca sa se ascunda, dar nu prea avea unde. Graul, desi era inalt, era imposibil de folosit, deoarece ar fi fost imediat culcat la pamant de creanga de care era legat. Linistea asternuta era inspaimantatoare, deoarece stia ca il asteapta captivitatea pentru cine stie cat. Ii era frica si pentru ca nu stia ce vroiau de la el. El avea cu totul alte planuri decat sa moara pe mana unor razboinici fara morala.
Dintr-o data linistea fusese intrerupta de ce nu se astepta. Din flancul stang al vaii incepusera sa se auda tropaituri si clinghete metalice. Era o alta armata, un contraatac!