[-Amplu-]

-Daca cei 5 n-au fost primii, atunci cine?
-M, cred ca e mai bine sa incep explicatia in alta ordine si anume cu gardianul si lumea aceea. Nu intotdeauna a avut... forma aceea. Primul lucru care a aparut pe lumea aceasta nu a fost Universul, Existenta, Echilibrul, Ordinea sau Cunoasterea, ele nu se puteau creea pe sine. Dar in schimb, Imaginatia putea. Ea era imprastiata in nimic, miscandu-se prin energiile acestui nimic. Si la un moment dat, fara nici un semn ca s-ar intampla, dintr-o chestie imprastiata, Imaginatia a devenit un element de sine statator. Vazandu-se creat, Imaginatia a inceput sa faca ceea ce este evident: sa imagineze. A imaginat lumina, a imaginat intuneric, si ambele au aparut.
-Adica le-a creat, nu?
-Din contra! Nimic din plasmuirile Imaginatiei nu era real, nimic nu avea consistenta. Erau diforme, flexibile, apareau si dispareau dupa vointa Imaginatiei, si dupa nici un alt criteriu.
-Adica era haos?
-Erau ca spectrele visului unei nopti calde de vara. Imateriale.
-Pai si ce s-a intamplat? Imaginatia era singurul lucru de pe lume. Nu era nici unul din cei 5...
-Energiile Imaginatiei incepeau sa fie tot mai puternice, iar lucrurile realizate de aceasta deveneau tot mai complexe. Initial erau plante si animale, dar cu cat Imaginatia capata tot mai multe puteri, la fel si lucrurile deveneau tot mai complexe. Planete, galaxii... Pana cand, dintr-o data, aparuse altceva, necomparat in complexitate cu nimic altceva realizat pana atunci. Imaginatia daduse frau unui nou Element. Timpul, care pana atunci nu mai existase. De acum, a aparut primul element care sa calmeze ritmul aparitiilor si disparitiilor necontenite ale creatiilor Imaginatiei, prin simplul fapt ca acestea se alterau. De atunci, lucrurile nu mai puteau disparea din simpla vointa a Imaginatiei, ci doar daca ajungea in stadiul in care acel lucru sa nu mai functioneze.
-Imaginatia nu era deranjata de acest lucru?
-Nu, pentru ca Imaginatia ajunsese la acel stadiu de dezvoltare in care a realizat ca nu poate sa se ocupe de una singura de tot ce creea, dar si pentru ca incepuse sa se ataseze de toate acele obiecte si fapturi pe care le plasmuia. Timpul a fost solutia gasita de acesta pentru a-si usura ... joaca. Iar Timpul isi accepta rolul pe care il avea, neconcepand notiunea de a cere mai multe drepturi.
-Imaginatia a continuat sa lucreze la proiecte tot mai mari banuiesc.
-Adevarat, dar munca sa nu a mai durat multa vreme. Imaginatia cauta sa creeze fiinta cea mai deosebita dintre toate, mereu plusand cu fiecare creatie a sa cu cate o calitate. Creease corbi, maimute si delfini, dar Imaginatia nu era multumita. Pana cand, intr-o zi, creease omul, o fiinta neegalata de nici una in domeniul inteligentei, spre marea satisfactie a Imaginatiei, care ii observa ca un parinte cum isi duceau existenta pe lume. Se uita cum rezolvau probleme prin metode ingenioase, cum relationau intre ei. Ii vedea indragostindu-se sau luptandu-se pentru supravietuire cu obstacolele din calea lor. Dar cel mai mult ii captase atentia o fetita nou-nascuta. Blonda, cu ochi albastrii si pielea de un rozaliu incantator, fetita avea ceva deosebit fata de semenii ei: iubea lumea inconjuratoare, cu toate fapturile ei si nu o vedea ca pe o adversitate. Vazand asta, Imaginatia a indragit aceasta fetita mai mult decat orice altceva de dinaintea ei. Initial, Imaginatia nu a bagat de seama acest lucru, insa dupa o vreme nu mai incapea indoiala. Vroia sa o aiba alaturi de el pentru totdeauna. Luand aceasta hotarare, Imaginatia s-a deghizat intr-un barbat, si s-a dus la ea. I-a spus cine este si i-a promis o eternitate alaturi de el, insa ea l-a refuzat, spunandu-i ca iubeste prea mult lumea pentru a o parasi, fie si pentru a sta alaturi de creatorul acesteia. Imaginatia simtise pentru prima oara durerea sufleteasca, dar fu nevoita sa accepte dorinta fetei. In anii ce au urmat, Imaginatia o observa ducandu-si viata, cum s-a casatorit cu un om fara suflet care o considera nebuna din cauza dragostei acesteia fata de natura inconjuratoare. Acesta incepuse s-o bata, de fiecare data tot mai rau, dar femeia il iubea in continuare, asemeni cum iubea natura ostila. Alti ani au trecut, si bataile se oprisera, ultima fiind prea mult pentru ce putea ea rezista, dandu-si ultima suflare. Infuriat de ce vazuse, Imaginatia s-a prefacut in om inca o data, pentru a-l omori pe sotul femeii. Cand si-a realizat fapta, ura Imaginatiei inca nu disparuse. Din acel moment, Imaginatia nu mai vroia sa creeze nici o faptura, scarbit de ce a putut realiza omul in care pusese atata efort. In acel moment, a creat Universul, Ordinea, Echilibrul, Cunoasterea si Existenta, pentru ca acestia sa administreze in locul lui tot ceea ce el creease pana atunci. Nu a vrut sa-si distruga creatia, pentru ca inca o iubea, asa cum era ea.
-Ce s-a intamplat dupa toate acestea? Lucrurile nu mai sunt asa deloc.
-Cei 5 au inceput sa modeleze lumea dupa bunul lor plac. Au aparut o puzderie de noi creaturi, au aparut noi galaxii, au aparut legile dupa care toate acestea sa se echilibreze. Ei nu erau precum Imaginatia, ei doreau putere tot mai mare pentru a se desfrana cu abilitatile lor. Relatia lor cu Timpul era mereu incordata, deoarece ei nu vroiau sa le stea nimic in drumul de a actiona dupa bunul plac, desconsiderandu-l pe cel din urma. Lucrurile au continuat asa o lunga vreme, pana in momentul cand acestia si-au dat seama ca Timpul le era, ierarhic, superior, deoarece acesta controla procesul de alterare a celor 5, asemeni cum o controla pentru orice alta faptura. Infuriati, acestia s-au unit pentru a distruge Timpul, luandu-l pe nepregatite cu un atac miselesc. Imaginatia, vazand lucrul acesta, si-a dat seama ca furia prin care trecea in momentul cand i-a creat pe cei 5 a dus la aceste fapte, ci ca singura metoda de a incheia cercul este sa ii distruga. Insa nu s-a ateptat ca puterile Timpului sa fie transmise celor 5, facandu-i suficient de puternici pentru a se lupta cu Imaginatia. Acestia au schimbat cursul timpului, alterandu Imaginatia pana in stadiul in care acesta era neajutorat in fata lor.
-De ce nu l-au omorat, daca tot aveau capacitatea?
-Cei 5 stiau ca daca il omoara, totul disparea, impreuna cu ei. Au decis ca pentru siguranta lor, sa inchida fluxul timpului pentru Imaginatie, pentru ca acesta sa nu moara, dar nici sa isi revina la forma de odinioara. De atunci, cei 5 conduc lumea.
-Si Mecanismul, de care nu mi-ai mentionat nimic pana acum.
-Dar credeam ca e de la sine inteles, M.
-La ce te referi?
-Mecanismul este baza lumii. Imaginatia e la baza lumii.
-Ce vrei sa spui, ca nu inteleg?
-M, tocmai ai fost in Mecanism...