[-Firmament-]

M nu era surprins sa afle acest lucru de la carte. Ordinea facea parte din cei 5, iar daca masinatiunile ar exista cu adevarat, categoric el ar lua parte la ele.

-Simti nevoia sa impartasesti?
"Simt nevoia sa iti spun ca vei afla atunci cand vei avea nevoie sa afli."
-Probabil ca stii ca asta nu ma face sa privesc cu ochi prea buni ce scrie aici, corect?
"Ignora aparentele."

Dupa asta, pe carte nu mai aparea nimic. M nu putea sa scape de senzatia ca este manevrat. Dar nu avea ce sa faca la acel moment, prea multe lucruri ii erau necunoscute. Ce vroia sa spuna Ordinea la povestea cu clona? Ce calitati avea el de era asa de dorit? De ce era imposibil de controlat? De ce sa fie imposibil de controlat daca era un Agent al Echilibrului? Daca era asa, nu insemna ca cei 5 erau expusi riscului ca M sa se intoarca impotriva Mecanismului?
Se afla intr-un loc intunecat, iar singurul lucru de care era sigur ca exista era, nu pentru prima oara, podeaua. Nu stia ce sa mai creada cu toate aceste portaluri si lumi bizare. Lumina multicolora care strapunse intunericul erau un semn ca nici aici nu se afla in ceva apropiat de normalitatea proprie. Urmasera sunete inexplicabile, iar starea de confuzie nu se oprea aici. O voce stranie umplu aerul din jurul lui M.

-Esti...real?
-Incep sa ma indoiesc daca exista asa ceva. Intrebarea e cine esti...sunteti voi. Sau tu. Da-le naibii de pronume!
-Mai real decat mi-a fost dat sa vad de o eternitate! In sfarsit!
-Nu ai prea multi vizitatori...straine?
-Ah, iarta-mi lipsa de maniere.

In momentul urmator, asaltul coloristic s-a oprit, si ca din senin a aparut o gradina cu flori, o alee, cativa copaci , lumina si chiar si un cer. In fata lui M s-a materializat figura unui barbat tanar si prezentabil. Evident ca M era inmarmurit.

-Dar inainte sa ma preznt, sa explic ceva. Tu te afli in lumea imaginarului, iar eu sunt paznicul acestei lumi. Nume n-am, sau nu mai am, ca sunt slabe sanse sa mai tin minte un asemenea lucru.
-Nu suna a slujba ideala dupa entuziasmul tau de a ma vedea.
-Timpul nu exista aici, asa ca orice clipa e cat o eternitate. Cel putin pentru mine, ca tu inca esti legat de fluxul timpului.
-Sa ma astept acum la anuntarea urgentei de a pleca pentru a nu pierde legatura cu acest flux al timpului?
-Hehe, in nici un caz! Doar ca vreau sa zic ca pentru tine, timpul are un inceput si sfarsit, cand pentru mine e ca un ghem care nu se mai termina.
-Totusi sunt surprins de cat de prietenos esti cu mine, sunt obisnuit sa fiu intampinat cu rezerve.
-Nimeni cu intentii rele nu ar avea ce sa castige de aici. Ce poate sa faca un om cu imaginatia? Nu poti sa o folosesti pentru a-l dobori pe cel de langa tine, nu poti sa sa cumperi cu ea ceva cu care sa il lovesti pe acelasi nefericit de langa tine... E trist ca imaginatia nu are importanta, dar daca ma gandesc eu, poate ca e mai bine asa.
-Dar nu inteleg, aici se afla toata imaginatia lumilor, sau cum vine asta?

Interlocuitorul lui M tresara brusc, surprins:

-Lumilor?
-Pai da, eu am venit acum de pe alta lume, de exemplu.

Dupa ce a schitat un zambet amar, figura paznicului sufera o trecere atat de brusca incat il lasa pe M usor speriat. Intre timp, paznicul continua:

-Fiecare om care se culca noaptea viseaza ceva, e inevitabil. Dar de fapt , mintea lui fuge aici, si de aici ii apar toate aceste vise. Putini tin minte a doua zi ce au visat in noaptea precedenta, dar cei ce tin minte vor fi marcati pe viata.

Lui M i se parea ca ceva nu se leaga. Cum putea acel paznic sa fie complet strain de notiunea de lumi paralele, dar sa fie perfect constient de oameni, aflandu-se intr-o lume care nu avea asa ceva? Cand a vrut sa ceara lamuriri, simti nevoia sa scoata cartea din buzunar

"Lasa intrebarea, cere-i sa iti arate cate ceva, si apoi cauta o cale de iesire"

La cat de ciudata era intreaga situatie, M nu era greu de convins. Cand si-a aruncat ochii de peste carte, il vazu pe paznic cu privirea indreptata asupra cartii. Ofteaza.

-Acum inteleg de unde a aparut gradina asta.
-Da, tu i-ai dat nastere.
-Pai nu am facut nimic pentru a o face sa apara.
-Aici te inseli. trebuie doar sa te gandesti la ceva, si se va intampla. Hai, incearca.
-Sunt sceptic, dar hai.

Intr-o clipita, in stanga lui aparu un trandafir mare, cu multe flori rosii. M se speriase un pic, paznicul nu l-a mintit. O secunda mai tarziu au aparut si spinii.

-Imaginatia e forta cea mai puternica dintre toate, iar cu cat sunt mai multi oameni care sunt la unison cu tine, cu atat mai usor iti va fi sa dai nastere visurilor tale
-Nu inteleg, ce vrei sa spui?
-Uite, trandafirul asta l-ai facut sa apara fara nici o problema. La fel si gradina aceasta. Cati oameni crezi ca nu au vazut in viata lor aceste doua lucruri? Faptul ca ei stiau ti-au ajutat mintea sa focalizeze gandul cu scopul de a-l materializa. Dar stii ce, haide sa facem o pauza, ce zici de un ceai?

In mijlocul gradinii aparuse o masuta , doua scaune, un ceainic din gatul caruia ieseau aburi si doua cescute frumos ornate. Discutiile care au urmat erau din categoria celor usoare, de destindere. M nu mai avea ce sa afle de aici, si era prea speriat de perspectiva ca sa il mai intereseze. La sfarsitul conversatiei si-a luat la revedere, dar si-a amintit ca nu are cum sa plece fara un portal. Nu stia cati oameni stiau de existenta a asa ceva, dar era singura lui sansa aceea de a creea unul. Efortul a fost unul masiv, M nemaiputand sa se tina pe picioare pentru cateva clipe. Reusise, iar incantarea i se putea citi pe fata. Se simtea ca si cum ar fi trecut un alt obstacol din multele care il asteptau.
Intrarea prin portal a fost o decizie riscanta, dar a scapat nevatamat. Se afla in mijlocul unei zone de deal, cu iarba verde , paduri dese si munti in indepartare. Nu a stat mult sa priveasca natura, a scos cartea.

-Sper sa ai o explicatie buna pentru ce a fost acolo.
"De ce esti suparat, tocmai ai aflat cum imaginatia iti este o ustensila"
-Omul ala habar n-avea de alte lumi, dar stia de oameni. Si sa nu mai vorbesc de reactiile lui.
"A, paznicul... Bine, iti datorez asta. Cei 5 nu au fost primii, si nu ei au fost inceputul. Ei au fost creati prin nimic altceva decat imaginatie."

M e complet socat. Dar nu se termina aici.