Dar sa lasam pe moment ce a facut M, ca numai asta am auzit, M in sus si M in jos. Cu ce e el mai special decat mine? Faptul ca am fost creat din codul lui genetic? Ha! Nici macar asta nu ii poate salva micimea! Oricum, e un moment bun sa incep sa povestesc despre mine si ce m-a facut ceea ce sunt acum.
Pentru mine, totul a inceput in Serbia. In acest loc am deschis ochii pentru prima data, si dupa cum am mai spus, nu am fost singur. Kojak a fost acolo sa ma ajute sa inteleg ce sunt , ce pot, dar mai important ,de ce sunt. Nu pentru a servi pe vreunul din cei 5 in masinatiunile lor pentru obtinerea puterii, ci pentru a ma servi pe mine si pentru a-mi hrani ambitia de a obtine ceea ce mi s-a cuvenit dintotdeauna. Nu stiu insa ce caut, dar asta nu ma va opri sa pun mana pe ceea ce imi apartine!
Nu am avut o copilarie asemeni altora. Si nici nu imi trebuia. Kojak m-a introdus unor infractori marunti din crima organizata din perioada adolescentei. Nu stiam de unde ii cunostea, dar acum cred ca acest lucru a fost in beneficiul meu. La inceput doar chestii usurele am primit ca sarcini. Ba o livrare, ba sa fac parte din escorta cuiva, desi eu doream lucruri mai marete. Sefii nu acceptau, sau mai bine zis, nu aveau incredere in capacitatile mele. Inca nu detineam foarte multe cunostinte, iar Kojak mi-a spus ca ma va ajuta abia atunci cand voi fi trecut la urmatoarea etapa din viata mea. Pana atunci, eram pe cont propriu.
Tara era in haos, exact ce e prielnic criminalitatii. Un loc perfect pentru a-mi ascuti cruzimea, cate un cadavru unul dupa altul. Si cel mai bun lucru la acest haos era ca puteam crea haos, mai mult, mai intens si niciodata suficient. Dupa cum am mai spus, nu aveam in tel anume, stiam doar ca trebuie sa merg inainte, calcand in picioare ceea ce imi era in drum. In nici un caz nu asteptam bunavointa altora, maini de ajutor sau compasiune. Numai cei slabi au nevoie de aceste lucruri, fir-ar ei sa fie de lichele! Oricum ar fi, nimeni nu o sa-mi ia locul rezervat mie.
Dupa mult efort, am fost pus in fata unei situatii favorabile pentru mine. Lupta pentru putere intre bande a escalat pana la nivelul in care sediul central al operatiilor a fost atacat de un grup mare de oameni ai unei bande rivale. Soldatii americani nu interveneau, ei "erau ocupati cu alte probleme", adica nu aveau curajul sa se bage in afacerile acestea. Erau platiti de ambele tabere, asa ca era de inteles. Am vazut situatia aceasta ca pe o bresa prin care sa imi duc mai departe lupta personala cu mine insumi. Ce am facut, mai exact? Am luat doua pusti, vreo 3 pistoale, un cutit, si am plecat catre acel sediu. Ceilalti imi spuneau ca sunt nebun si ca ma duc la moarte sigura. Fricosii...
Ajuns in apropierea destinatiei, m-am oprit pentru cateva minute pentru a ma pregati. Mi-am reamintit de lucrurile pe care Kojak mi le spunea, despre dorinta de a strivi pe cei ce ti se impotrivesc, despre constientizarea fortei meie de a schimba lumea. Stand si gandindu-ma la aceste lucruri, m-am amuzat. Venisem cu gandul de a lucra curat, linistit si de a nu ma avanta ca berbecul. Dar tocmai asta trebuia sa fac, sa nu-mi pese de riscuri. Cat de aproape am fost de a gresi primul pas!
Am inceput sa alerg si sa trag in stanga si in dreapta, ca un dement. Pe fetele celor secerati de mine vedeam o transfigurare, de la uimire, amuzament catre groaza si oroare. Tinteam la cap pentru a economisi gloantele, iar cand ma apropiam mai tare de vreunul, scoteam cutitul si il infigeam cat de tare puteam in capul nefericitului. Nu a durat mult pana am terminat, pana la urma nu era vorba de o armata, ci de o grupare de maxim 30 de indivizi. Inainte sa plec, am facut ceea ce consideram ca era necesar. M-am plimbat pe langa fiecare cadavru in parte, cu cutitul in mana stanga, si cu arma in cealalta. Am fost precis, toti fusesera impuscati in zona capului...dar stai, ca era sa uit! Unul din ei era impuscat in gat. Am remediat defectul asta zdrobind cutitul in fruntea acelui cadavru. Acum eram gata, puteam sa plec. Abia acum mi-am dat seama ca eram manjit cu sange pe fata si haine. Nu am apucat sa merg mult, ca in zare am vazut masini venind incoace. Erau cei care credeau ca am innebunit venind incoace. Zambeam in timp ce ei ieseau din masini, privirile lor erau de milioane.
-Acum intelegem de ce Kojak ni te-a recomandat! O sa avem grija ca seful sa auda de ce ai facut aici, o sa fii rasplatit neindoielnic!
-Era si cazul, credeam ca trebuie sa mai macelaresc niste satuce uitate de lume ca sa atrag atentia!
Reactia a fost una muta si criptica. Incepeau sa ma considere un dement si sa le fie frica de mine. Exact asta si trebuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu