06 martie 2008

[-Sageata-]

A fost ciudat. Nu se simtea ca si cand era complet rupt de lume, sau ca si cand ar dormi. Desi era inconstient, el inca era cufundat in gandurile sale. Inconstienta constienta? Nu conta acest lucru atat de mult, mai important era ca inca traia. Sau cel putin asta simtea.
Dar gandurile lui nu erau singurele care ii bantuiau spatiul intelectual. Era ca o plimbare in natura la care lua parte un strain. Sau ca o faleza asupra careia s-a abatut o ceata laptoasa, inghitind copaci si alei fara sa le altereze identitatea.Evident ca nu era clar ce vedea M. Era ambiguu, franturi dintr-o idee sau mai multe. Mintea lui nu era in stare sa inteleaga ce vedea in aceste momente.
Tot acest val de neclaritate s-a spulberat ca prin miracol.Si-a deschis ochii. Era in acelasi loc. Fumul l-au facut sa tuseasca. Fumul de la caruta. Nu apucase sa observe mai bine, ca a simtit cum cineva il tragea de la subrat.M se smuci ca sa vada cine il tragea. Era un barbat la varsta a doua imbracat in straie de preot. Alaturi de el mai era un barbat ceva mai tanar care aducea niste bandaje.
-Stai calm fiule, vom avea grija de tine! Kurt, adu alea mai repede, a pierdut mult sange!
-Dar eu nu am nimic, sunt perfect in regula...
-Ai o camasa plina de sange si asta numesti tu "bine"?
In clipa urmatoare, cei 2 i-au desfacut camasa, si au ramas uimiti
-Dar tu nu ai nimic!
M si-a dat seama ca rana nu mai era. Si-a amintit de ce s-a intamplat in urma cu zeci de mii de ani, cand ramasese singur in nemurirea sa, atunci cand s-a taiat la mana. Organismul sau nu era nemuritor, ci cu o viteza de regenerare foarte mare. Glontul nici nu se mai simtea ca ar fi fost in interiorul lui. Era imposibil! De-a lungul timpului a mai avut diverse boli, nu avea anticorpi atat de puternici incat sa dizolve glontul.Oare?
Kurt s-a repezit inspre caruta, incercand sa caute alte persoane ranite. In clipa aceea, M a realizat ca e foarte probabil ca el sa fie acel Kurt de care auzise in urma cu cateva ore. Preotul a continuat sa il intrebe:
-Fiule, ce s-a intamplat aici? Cine a facut toate astea?
-Banditii au atacat caruta, eu am incercat sa ii ajut. Erau prea multi. L-au omorat pe barbatul care conducea caruta. Mai era o femeie cu 2 copii. L-am impuscat pe liderul lor, dar ...
Un strigat de disperare izbucni din directia in care a luat-o Kurt. Preotul continua cu intrebarile:
-Cine era liderul lor? Cum arata?
-Avea un petic la ochi, dar nu stiu cine era.
Figura preotului se intuneca, informatiile primite erau vesti proaste in mod cert. S-a ridicat si s-a dus inspre Kurt, lasandu-l pe M intins in pamantul uscat. Incepea sa isi dea seama cine era femeia aceea. Nu pricepea unde se incadra banditul cu petic in povestea aceasta.

In orele care au urmat, M, Kurt si preotul au ingropat cadavrele. Kurt nu a mai scos nici un cuvant in ziua aceea. Pana la lasarea noptii, cei 3 au facut o tabara. Kurt s-a retras primul de la focul de tabara ca sa se culce, lasandu-i singuri pe M si preot.
-Inca nu mi-ai spus.
-Despre ce?
-Despre sangele de pe camasa! [tonul preotului devenea tot mai agresiv]
-Nu o sa ma crezi daca iti povestesc.
-Din cat stiu eu, tu poti sa fii fost unul de-ai lor. Sau cine stie, poate chiar tu ai omorat-o si apoi ne-ai asteptat pe noi!
-[oftand] Am o singura modalitate sa-ti arat asta. Da-mi un cutit.
Preotul scoase de sub haina un cutitas, aparent bine ingrijit, cu manerul indreptat inspre M. Cand a intins mana sa apuce cutitul, o palitura l-a trantit la pamant, iar preotul a indreptat un pistol inspre M.
-Crezi ca am poti pacali asa usor? Nimeni nu scapa viu de nechibzuitul ala de frate-miu, mai ales daca ii stai in cale! Spune acum adevarul, si iti voi ierta pacatele inainte sa et omor!
-Nu incerc sa te pacalesc, daca doar m-ai lasa...
-Gata cu minciunile! [trage un foc de arma]


Din nou M se afla ca intr-un somn adanc. Dar acum acele ganduri misterioase veneau si cu niste franturi de imagini. Simtea un miros vechi, prafuit. Simtea ca a descperit niste raspunsuri, dar nu stia ce anume. In clipa urmatoare, M s-a trezit din somn. Plutea pe un rau tulbure. L-au aruncat in apa crezandu-l mort.Trebuia sa ajunga repede la mal, nu stia ce urma in aval. Asa ca si-a intins mana catre prima piatra pe care a vazut-o, si s-a tras cu putere catre ea. Odata cu o baza de sustinere stabila gasita, M cauta urmatoarea piatra in drumul catre mal. Era cam indepartata, dar nu era bai. Isi facu avant si.....asa! Apoi urmatoarea piatra, si urmatoarea si tot asa...
Ajuns pe mal, M se uita in aval si si-a dat seama ca a avut noroc. Urma o cascada care la o privire mai atenta, avea destule bucati de stanca care sa ii puna viata in pericol. Si asta in conditia in care organismul lui ar fi fost unul normal. Amintindu-si de detaliul asta, isi verifica camasa ,acum imbibata cu apa, pentru o noua urma de sange. Zona gatului era patata, cu urme care se duceau in josul camasii. Il impuscase in cap preotul. Nu avea de ce sa fie suparat pe el, nu avea de unde sa stie. Nimeni nu avea de unde sa stie de pozitia lui M in lumile acestea. Era insa curios de acele viziuni pe care le avea. Aveau un mesaj? Trebuia sa faca ceva?
Nu mai astepta sa-si usuce hainele, soarele arzator era suficient cat sa-l fereasca de vreo boala. Nici nu stia in ce directie sa porneasca, a fost nevoit sa mearga dupa inspiratie. Cand tocmai sa mearga in aval, vede in spatele unui pisc de munte, o dara groasa de fum. Inspiratia tocmai i-a dat o idee...

Un comentariu:

Lavinia Mihaela Fusu spunea...

Cand scoti mai o carte cu tot ce ai scris pe aici ? ;;) Astept cu interes publicarea ei :d