Melancholy

Cea mai pacatoasa forma de dor. E probabil singura definitie universala asupra melancoliei. Dar totusi ne place sa ne aruncam gandurile in amintiri demult apuse. Asta ne face masochisti, nu? :)
Amintirile reprezinta singurul bun pe care il avem mereu la dispozitie, garantat si fara posibilitatea de a ne fi furate, decat cel mult prin stricarea lor cu detalii necunoscute de "subiectul care-si aduce aminte" pana la momentul dezvaluirilor, dar asta conteaza mai putin. Ne place, memoram, si cand apele se tulbura, ne refugiem in aceste momente. Uneori ni le amintim asa cum au fost, alteori le amplificam, hiperbolizam partile frumoase, deformam acele memorii transformand amintirile in "amintiri de poveste". Tot acest lucru doar din comoditate, ca sa ne facem sa credem ca de fapt ne simtim mai bine si mai impliniti, desi gradul de implinire ti-o da prezentul si nu trecutul.
De ce debitez toate aceste lucruri? Nu cred ca e greu de ghicit, am fost lovit de melancolie. Contextul este destul de amuzant in sensul macabru: am vazut la tembelizor reportaj cu un dozator de bere care a explodat, anchete, etc. Ei bine, dupa 2 cuvinte de-ale tatalul meu care sa imi explice cum e facut un dozator de bere ,mi-am amintit brusc de sifon si de la sifon am ajuns la ...copilaria mea. Ei bine ,tin minte cum ma lua mama ,cand eram un tzanc de-o schiopa, si ma ducea cu ea sa ia sifon. Tin minte si acum unde era sifonaria, acum nu stiu ce este, fix in dreptul stradutei care ducea spre Mihai Bravu. E, uneori era o coada de 2-3 oameni, alteori era liber. Unii erau cu sticlele alea groase si cu plasa, altii erau cu sticle de plastic. Dar ce are amintirea asta atat de "amintire"? Cand turna sifonul in sticle, se vedeau in rezervoarele din spate cam ce se intampla, cum apa incepea sa se miste, cum bulele de aer incepeau sa se unduiasca, si cum rezultatul intra in sticle. SI totul era atat de fascinant, incat ma uitam vrajit la tot acest proces fizic. Unul din putinele locuri unde ma duceam de buna-voie, de felul meu nu prea aveam abdare mai de nimic.
Acum cand stau sa ma gandesc, nu prea mai sunt sifonarii. Apa minerala le-a cam omorat afacerea, desi am inteles ca mai exista pe alocuri astfel de locatii. Fassssss! M-a lovit melancolia, nu e foarte comfortabil sa stiu asta :D