[-Durata-]

Si intradevar a avut o eternitate de asteptat, in limita posibilitatilor temporale.A trait in toata istoria umana ,scrisa si nescrisa, cunoscuta si tainuita, a vazut lucruri care au ajuns legende, a trait evenimente care au devenit mituri.
Intr-un fel si-a dat seama de ce unele lucruri nu mergeau in viata contemporana cum trebuie, ce ar fi putut sa fie reparat, ce trebuia schimbat. Dar nu a facut nimic legat de asta. De ce? Daca schimba ceva, nimic nu ar mai fi fost la fel, isi risca pana si propria viata, putand sa nu se mai fi nascut intr-un viitor alternativ. Scopul lui era mai presus decat lucruri gen soarta umanitatii sau binele tuturor. El vroia raspunsuri si fapte, nimic altceva. Egoist, dar practic.

A invatat multe lucruri in tot acest amar de vreme. Si-a descoperit noi limite ale puterilor, noi tehnici, noi mentalitati. A inceput sa inteleaga lumea si universul asa cum i-a fost dat sa il inteleaga. Dar poate cea mai utila experienta a fost in Asia. Acolo a salasuit multe secole, deprinzand tainele lumii.Acolo a descoperit ca lumea este plina de energie, care e gata oricand sa fie manipulata. Da, telekinetica, telepatie, portile interdimensionale, toate au intrat in repertoriul calitativ al lui M. Nici una nu a fost dusa la perfectie, lucru greu de infaptuit pentru un om care pe langa aceste lucruri a invatat cum sa traiasca in aproape orice mediu natural, tehnici de lupta sau chiar cum sa conduca economia unei asezari. Da, a facut multe lucruri in toti acesti ani, a navigat mari, explorat prin desisurile africane...amuzant este ca nu s-a folosit de puterile lui
pentru a omori pe altii...De fapt e curios, ce a vazut el despre natura umana l-a invatat ca omul e predispus la violenta egoista si fara sens. Unii ar omori si pentru o felie de paine... Mereu a fost surprins de faptul ca oamenii au reusit sa se dezvolte atat de extensiv cu asemenea gandire.

Dar totul s-a schimbat. 1949, un sat din Subcarpati. A numit acest loc "acasa" de 10 ani. Tensiunea plutea de un an de zile: incepuse vanatoarea anti-comunistilor, iar M impreuna cu 3 localnici asta erau. El tinea foarte mult la colectivul satului, asa ca nu a putut ramane indiferent cand a vazut masinile negre venind: cineva din sat ii turnase! Stia ce trebuia sa faca insa. S-a dus si si-a anuntat companionii sa isi ia familiile si sa se duca in munti alaturi de ceilalti. El era singurul fara familie.Oricat de mult si-a dorit asa ceva, stia foarte bine ca acestia ar fi murit cu totii iar el ar fi ramas singur.
A intrat in intampinarea lor, ca sa castige timp pentru ceilalti. Nu l-a surprins faptul ca a fost recunoscut instantaneu, sau ma rog, recunoscut dupa documentele pe care si le-a facut, ca sa ii fie mai usoara integrarea in societate. 2 oameni l-au prins de ceafa si l-au trantit cu fata de capota masinii, fiindu-i puse catuse, in timp ce un lacheu turuia niste acuzatii in mare parte fabricate sau fara baza. Nu urma sa aiba un proces, trebuia sa fie rapid ca sa scape in viata, deoarece nu stia daca viata eterna acoperea si eventuale abuzuri asupra organismului sau. In momentul cand il bagau in masina, a auzit tipete. Erau camarazii sai, tarati in directia lor. In momentul acesta adrenalina a inceput sa-i curga prin sange. El nu avea forta musculara, dar putea sa faca lucruri care necesita asa ceva, cum ar fi ruperea catuselor metalice, deoarece atinsese capacitatea de a manipula materia la nivel molecular, creeand fisuri in materialul initial dur.Agentii au fost luasi prin surprindere, gorilele care tocmai il infigeau in bancheta din spare nemaiavand timp suficient sa-l evite pe M cand se intorcea inspre ei. Loviturile sale de pumn aveau forta, trantindu-i pe amandoi pe jos ,ocazie buna pentru a lua mitralierele de sub sacourile lor.
Nu mai avea timp sa se gandeasca la faptul ca el nu omorase niciodata pe nimeni, trebuia sa-i scape pe oamenii aceia.Agentii comunisti picau ca secerati ,unul dupa altul. Ei nu au tras nici un foc. Nu a asteptat sa ii intrebe pe camarazi de sanatate, s-a repezit la ultimul agent care mai respira.Normal ca nu vroia sa ii spuna nimic, dar paltonul avea multe buzunare care abiau asteptau sa dea informatiile necesare.
-Cine ne-a turnat?
-Popa! Ma duc acum dupa el! Voi duceti-va cu restul, nu mai e sigur pentru voi sa stati aici.
-Bine,dar tu de unde ai invatat sa faci treburile alea?
-Pai...calitati innascute as putea spune [zambind]... Hai, duceti-va! Si aveti grija de voi si de familiile voastre, ca pe mine nu ma mai veti intalni.
-Pai cum asa, nu vi cu noi?
-Vad cu popa ce aflu de la el!

Ei erau nedumeriti, iar camarazii lui aveau priviri suspicioase, usor speriate. Nu stiau aceasta latura a lui, si le era teama sa o afle.M se duce cu pasi grabiti spre casa preotului. Satenii erau iesiti in strada, alarmati de focurile de arma. Lui nu ii pasa de itnrebari, trebuia sa ajunga la preot! Casa lui era in afara satului,asa ca satenii nu aveau sa deranjeze discutiile. A avut noroc, preotul inca era acolo.
-Surprins sa ma vezi? [repezindu-se la preotul care incerca sa fuga]Ia spune tu de ce ne-ai turnat! Sau sunt prea direct? [aruncandu-l peste masa din bucatarie]
-Ce faci M, cum poti sa dai intr-un preot? Ai innebunit, de unde ai ideile....
-Ia nu ma mai lua de fraier, stii foarte bine, tu ai trimis nota aia informativa, sa vina sa ne aresteze. Tocmai tu, dintre toti oamenii, sa ne trimiti la moarte in halul acesta?

M nu vroia raspunsuri. Avea doar furie inauntrul sau. L-a lovit pe preot cat putea de tare, si de ce nimerea. Dupa minute bune si-a dat seama ca nu mai misca. A omorat un preot. Un preot corupt insa. Dar mai bine asa, decat sa vina Ana Pauker cu o armata care sa rada satul... Dar fapta lui nu ii mai permitea sa ramana i nsat, ar fi fost linsat. Asa ca a luat calea padurilor, plecand si cautandu-si alta destinatie. I-a parut rau sa paraseasca satul in modul acesta ,dar ceva tot trebuia sa se intample.
Zilele care au urmat au fost destul de tensionate. Soldatii au impanzit zona, iar M nu a putut face altceva decat sa riposteze. Nu mai simtea retinere, nu mai simtea remuscare, lucru care l-a cam speriat. Incepea sa simta o noua senzatie, una intunecata, care parca ii soptea cuvinte diabolice la ureche. Sa fie natura lui criminala? A trezit-o la viata? Dar nu avea timp sa se gandeasca, soldatii inca il urmareau, singura lui scapare fiind sa-si croiasca drum prin ei in afara padurii, si sa paraseasca tara. Nu mai putea sa duca o viata normala aici in conditiile comunismului.
Dupa 2 saptamani, muntii erau in spatele lui, impreuna cu cadavrele celor cazuti. El era intreg, pregatit de ce il astepta la vama si dincolo de ea...