[-Etern-]

Cand se trezeste, era deja zi. Nu avea idee cat a ramas inconstient, dar nu il mai
interesa notiunea timpului, stia ca va putrezi in salbaticie, fara sanse de a se intoarce in timpul potrivit...asta daca ce i-a spus era adevarat de al bun inceput...
Si-a amintit ce l-a pus la pamant:fragmente de piatra, care au zburat la viteze foarte mari. Cauta prin imprejurimi, si vedea bucati destul de consistente, unele chiar ascutite. Nu a inteles cum a supravietuit, cand pune mana in zona in care credea ca s-a lovit, nu simtea nimic anormal. Continuand cautarea, gaseste si o bucata plina de sange, ascutita, cu forma de pumnal. Asta l-a lovit pe el! Dar dimensiunile si forma acestei pietre ar omora pe oricine la viteza pe care a avut-o in noaptea aceea... Trebuia sa-si vada fata, poate nu a verificat cum trebuie... Asa ca luase piatra si cautase ceva care sa reflecte...apa, un lac mai precis. Sau un iaz, orice care sa stea!
O ia de-a langul unui rausor, e singura solutie. Drumul era oarecum abrupt, dar privelistea merita, copaci inalti cat poate cuprinde privirea, aer mai mult decat proaspat. Nu e zona de munte, in dupa vale se prelingea o campie nesfarsita, dar toate acestea nu faceau drumul mai putin abrupt.
Dupa cateva ore de plimbat si admirat peisajele a gasit si iazul pe care il astepta. Cand s-a aplecat ca sa-si vada fata a ramas nedumerit:nici o urma de lovitura! In momentul acela s-a asezat in fund si a incercat sa rezolve aceasta enigma. Dar chiar a fost lovit de bucati de piatra, mai exact acea bucata de piatra pe care a bagat-o in buzunar. Sange nu mai avea de unde sa fie pe piatra, e clar acea bucata de piatra i-a intrat in frunte. Insa intrebari gen "de ce nu am nici o urma?" nu pareau sa aiba nici un fel de solutie.
Si-a inceput sa isi simta stomacul cerandu-si portia, lucru care trebuia remediat cat mai repede. Dar ce sa manance? Nu era tocmai supravietuitorul care sa-si faca documentare pe tema asta. Singura idee care putea sa-i vina in minte era sa coboare la vale, si sa vada ce poate gasi, insa decizia lui s-a dovedit fructuoasa. La propriu, a gasit meri burdusiti cu fructe! Mari, rosii si zemoase. O singura problema insa: nu ajungea la ele!
Dupa cateva momente de zabovit, si-a amintit ca el poate sa faca lucruri pe care nu le mai facuse vreodata. Da, cataratul in copaci este o provocare pentru el. Sau era, cel putin. Oarecum spre surprinderea lui, catararea este nici usoara si nici dificia. Asa ca se urca incet, calculat, si atent la fructele rosii. II era foarte foame, asa ca avea de gand sa se infrupte! Dar le ia pe rand, una cate una. Erau si tari, mere de cea mai buna calitate! Aproape ca le manca de pofta ,nu ii mai pasa daca i-a trecut foamea sau nu.
Ajunsese la al 9-lea mar, dar dintr-un anume motiv, nu putea sa il smulga de pe craca. Tot tragea si nu reusea nimica. Si-a amintit de piatra, care avea o muchie ascutita, ce nu foloseste omul cand n-are cutit?:) Scosese piatra, si prinde marul de la baza, folosind piatra pe post de cutit. In momentul de fata, el se rezema doar in picioarele sale. Insa calitatile sale de cutitar nu excelau, dovada stangacia cu care s-a apucat sa taie codita care tinea marul agatat de copac. Tragea si tot tragea, si dintr-o data marul s-a desprins,piatra a alunecat, taindu-l pe mana stanga cu care tinea fructul, iar el s-a dezechilibrat, cazand din copac. Imediat se uita la mana sa vada gravitatea taieturii, era destul de adanca. Spre norocul sau, un rau curgea la cativa zeci de metri de mar, asa ca se duce repede inspre acolo ca sa curete rana. Macar atata prim-ajutor sa stie. Dar cand ajunge la rau, rana disparuse..."Ce naiba?...." erau singurele cuvinte care ii treceau prin minte. Intai aia de pe frunte si acum asta!
Dar...acum s-a taiat in piatra, ca si atunci... Ii venise o idee, un test! Luase piatra si face o mica taietura in podul palmei. Un firicel de sange incepe sa iasa, insa nu pentru mult timp. Rana se inchisese! Asta s-a intamplat si cu cealalta rana! Dar nu intelegea de unde a capatat acest mic "har", de care incetul cu incetul isi da seama ca este un mare har.
El insa nu trage concluzii pripite niciodata. De aceea luase o pietricica de rau si si-a mai aplicat o taietura, care insa s-a inchis cu aceeasi viteza. De unde poate sa aiba acest har? Barbatul misterios nu i-a dat asa ceva, mai mult chestii legate de reactii si cunostinte generale. Atunci? Se intorsese la copac, si ia in primire marul, la fel de gustos ca si cele anterioare. Dupa ce l-a terminat, se urca inca o data, pentru un ultim mar. De data asta e mai atent, extrage marul fara nici o problema. In timp ce manca i-a venit inca o idee...Daca ar taia marul cu piatra? Face operatiunea, si se uita atent la mar...incepea sa se refaca, inclusiv partea mancata!Piatra e de vina! Arunca marul si ia la rand orice lucru organic care poate fi taiat. Iarba, crengi, frunze, mere, toate reactionau la fel, isi refaceau structura doar dupa ce erau taiate cu piatra. Daca erau taiate cu orice altceva, nu se intampal nimic,iar dupa ce erau taiate cu piatra, orice viitoare taietura sau paguba realizata cu orice altceva erau reparate... Piatra asta i-a dat darul nemuririi? Isi daduse seama ce ar putea insemna asta!
Nemurirea a fost dintotdeauna obsesia oamenilor, toti au dorit-o, fara sa stie ,sau ignorand cealalta fateta a monezii. Pentru el viata eterna inseamna ca va ramane pentru intotdeauna aici. Cati ani va trebui sa astepte pana sa dea de picior de om! Cati ani va trebui sa astepte pana sa ajunga din nou in timpurile sale!
Trecerea anilor i-au confirmat suspiciunile: viata eterna... Asat inseamna o eternitate in singuratate totala. Dar inseamna si o singuratate sa se pregateasca pentru razbunare...