[-Cronos-]

Toti cei prezenti in camera incep sa se agite. "Trageti in el odata!" striga mafiotul inspaimantat. Trebuia sa dea ordinul mai devreme!
Pana acum in ochii lui M se vedeau sensibilitate ,gandire si bunatate. Dar acum, privirea lui s-a schimbat. Sete, ambitie, determinare nebuneasca! Uriasul adormit tocmai si-a revenit din somn!
Dar pana la urma, din ce s-a trezit? In ce s-a trezit? De ce totul are un scop acum? De ce totul are logica? De ce totul se leaga? Viata nu este o serie de intrebari existentiale? Viata nu te lasa sa te intrebi care sunt caile sale? Daca toate aceste intrebari lipsesc dar setea inca ramane, inseamna ca omul acela are o misiune. Misiunea lui M? Ei bine raspunsul se gaseste in nebuloasele timpului.
El nu este ceea ce pare. Tine minte de parca ar fi fost ieri, cum era doar un copilas, si noaptea tarziu i se deschide o poarta in fata ochilor Se uita uimit nestiind ce este, dar curiozitatea de copil a invins si a pasit in necunoscut. Nu regreta nici acum acel moment, acel moment i-a schimbat permanent viata si scopurile sale, desi la varsta aceea nu prea cunostea asa ceva. Da, avea 15 ani deja, era mare poate, dar ignorant ca restul.
Pasul prin acea poarta putea sa-l duca in multe locuri, din ce a invatat el mai tarziu. Unele duc in alte locuri, altele duc in alte momente, altele duc in alt plan... Unde l-a dus aceasta prima poarta din viata sa? Nu stia, ajunsese intr-ul loc pustiu, in natura, fara nici un fel de reper sau lucru care sa ii indice locatia. Cand s-a uitat inapoi, acea ,pe atunci, misterioasa fereastra disparuse. Reactia lui a fost ca a oricarui copil, s-a speriat, a inceput sa alerge de colo-colo, cautand o cale inapoi, sfarsind cazut in genunchi cu obrajii inrositi de lacrimile ce se prelingeau pe pielea lui inca fina. Minute bune de plans au trecut pana cand o voce misterioasa il intrerupe:
-Nu mai plange M, nu ai de ce sa-ti fie frica...
-Cine esti? Vreau acasa, nu imi pasa!
-Nu te teme.
Ciudat a fost faptul ca cuvintele acestui om msiterios, desi nu erau credibile, aveau un efect masiv asupra lui M, calmandu-l imediat.
-Unde suntem?
-Toate la timpul lor.
-Cum adica?
-Ai multe de invatat inainte sa ai nevoie sa stii unde esti acum.
-De ce?
-Hehe...tu esti aici cu un scop M, un scop pe care nici nu il banuiai!
M avea incredere in acest om, desi era un strain total
-Si care este scopul meu? Sau care e scopul tau?
-Ei bine draga M, probabil ca stii faptul ca totul se reduce la echilibru, nu-i asa?
-Da, principiul universal valabil.
-Tu esti ce trebuie sa aduca echilibru!
-...tu iti bati joc de mine, nu? Cine sunt eu? Bine ca nu trebuie sa salvez lumea!
-E imposibil sa salvezi toate lumile!
-Cum adica? E mai mult decat o lume?
-Stii cu ce ai venit? I se spune poarta. Cu ea infrangi regulile spatiului, a timpului sau a dimensiunii. Exista o infinitate de lumi, fiecare diferita si cu regulile ei.
-Pai si atunci unde suntem? Intr-o alta dimensiune?
-Nu alta dimensiune, suntem in trecut, cam prin 5000 inainte de Hristos, e irelevant acest lucru! Ce conteaza este ca trebuie sa te pregatesc pentru ceea ce te asteapta...
-Stai o clipa, nu te cred! Nu are cum sa fie adevarat ce spui tu aici, gogomanie ca asta nu am mai auzit!
-Nu ma crezi? Ia fi atent aici!

In momentul acela mintea lui M incepuse sa fie invadata. Fara dureri, fara spasme, pur si simplu invadata de un flux de informatie, ca si cum ii era scrisa informatie pe creier. Acele informatii insa erau mult superioare celor cunoscute de restul omenirii, de la telepatie, telekinetica, pana la cititul mintii, sau aptitudini fizice deosebite, reactii mult crescute.
-Ce zici acum?
-....Cum ai facut asta? Nu e real ce se petrece...!
-O, ba este! Ce am facut eu este telepatie, cu singura diferenta ca eu nu am citit de pe mintea ta, ci am scris pe ea. Dupa cum simti si tu, ce te-am invatat in fractiunea asta de secunda e mult mai mult decat ani de invatamant si antrenament.
-Adica eu pot sa fac tot ce cred eu ca pot face?
-Da. Incearca! Vezi craca aceea prabusita? Ridic-o!
M vedea acea craca, probabil cazuta de vreun an-doi, este acoperita de muschi. Surprinzator este ca desi un copac este un tot unitar si prezenta lui in natura este fireasca, fata de multe alte realizari naturale sau artificiale, bucatile sale sunt aceeasi parte integranta a mediului din care fac parte. Creanga cazuta nu este ca o bucata de tigla desprinsa din acoperis. Devine una cu noul sau mediu, cu cativa metri mai jos, poate devine casa unei fapturi, poate devine materia prima a alteia... Dumnezeu le-a gandit pe toate, nu?
Succesul telekineticii sta in vointa, ca in orice alta activitate mentala. Vointa si cunoastere.Creanga nu se va misca singura, nu! Creanga se va ridica pentru ca M vrea sa o ridice, cuprinzand-o cu o pereche de brate imaginare, urnind-o de la nivelul solului.Si asta si facut. A inceput sa creada...
-Vezi ca nu e asa de greu? Poti face orice iti propui ,atat timp cat ai grija sa faci acel lucru cum trebuie de la inceput pana la sfarsit. Numai asa poti spera sa ai succes!
-Sa ma lamuresc.Eu sunt aici pentru a invata sa echilibrez universul,dar tu ce scop ai?
-Sunt un om rational, un univers echilibrat este un univers in care se poate trai sigur!
-Dar atunci de unde cunosti toate aceste lucruri?De unde?
-Puteri superioare noua doresc acelasi lucru ca si mine, si mi s-a asternut destinul pe care il am. Asa cum si pentru tine a fost asternut... Gata pentru azi, timpul pentru odihna, maine va fi o zi la fel de extenuanta, daca nu chiar si mai si!
M asculta sfatul cu iz de ordin, vroia sa isi aseze ideile mai bine in cap. Cauta un petic de iarba, aproape de un parau, si ia loc. Sunt lucruri pe care nu le intelege in toata aceasta treaba, cum ar fi de ce a fost el ales pentru aceasta "echilibrare". Dar stia ca a 2-a zi urma sa ii fie explicat in detaliu ce si cum, asa ca acum isi facea griji doar sa aiba un somn linistit.
In timpul noptii insa un zgomot il trezeste. Era o poarta! Se ridica repede in picioare si se indreapta spre sursa de sunet. Portile nu au culori bien definite, depinde de ce e pe partea cealalta, de data asta insa munca lui M era usurata de faptul ca poarta era luminoasa. Il vede pe acel barbat misterios cum se indreapta spre poarta, si incepe sa il strige, inutil isna deoarece el isi continua drumul. Insa ,cu cateva clipe inainte sa treaca poarta, se intoarce catre M...si il priveste cu batjocura. L-a pacalit! Va trece poarta si il va lasa aici! M nu stie inca sa deschida porti! Dar se poate razbuna, ridica o piatra si o azvarle inspre acest om cu motive ascunse. Spre surprinderea sa, nu il loveste, deoarece cu o viteza remarcabila, trage cu o unda bizara in acea piatra, spargand-o, bucati din acea piatra sarind ca bucati de srapnel, lovindu-l pe M in frunte, aruncandu-l la pamant, inconstient.