[-Re Volutie-]

Da, ca sa evit confuziile si ca sa imi usurez munca, imi voi binecuvanta personajele cu niste initiale :D Acum la treaba.



Reuseste sa se calmeze, si se duce sa verifice cadavrele. Erau destul de echipati oamenii! Grenade, munitie cat cuprinde... Dar pana la urma, cu ce scop? Nici macar persoane importante nu se gasesc in liceul acesta, daor niste pusti din blocurile din imprejurimi, si inca cativa care bat amar de drum in fiecare zi... Trece la urmatorii oameni, cei dinspre intrare. Destul de grea cautarae a unui indiciu, cativa din soldati au fost ciopartiti sau spulberati, imprastiind sange in tot cuprinsul holului. Toti sunt morti, asta e evident, imposibil sa supravietuiasca acelui macel! Linistea criptica este inspaimantatoare, rece si cruda, apasatoare si neagra. Dar stai! Cineva se misca! Se indreapta spre omul proaspat avansat de la stadiul de cadavru cu un scop simplu si cinic: interogatoriu. Cand il vede, soldatul, om trecut de 30 de ani, cu fata incruntata, tresare de spaima, cel mai probabil din cauza similititudinii cu al 3-lea invitat al acest eveniment. Baiatul nostru, M., nu cunoaste decat o singura limba straina-engleza, asa ca incepe procesul de interogare. Nu scaote prea mult, decat niste tresariri de spaima. M insista, din pacate pentru el soldatul revenind la gradul anterior. M nu pierde timpul, ii verifica buzunarele, in speranta de a culege o informatie. Cautand cu degetele prin buzunare, simte ceva, diferit de arsenalul militar cu care s-a obisnuit. Cand scoate sa vada despre ce e vorba, gaseste un plic, pe care nu intarzie sa-l deschida. Ce gaseste inauntru il surprinde , o fotografie cu el! Deci el era tinta lor...De ce? De ce tocmai el? O singura solutie are, sa ia plicul, sa-l ascunda prin buzunare, si sa vada in continaure ce sa faca. Lui S nu ii arata aceasta descoperire, are nevoie de timp de gandire...
Politistilor le spune varianta simpla: cand a ajuns jos toti erau morti. Nu avea de gand sa fie considerat nebun, si asa e cel mai probabil sa fie printre suspectii principali la complotarea atacului. Nu sunt ei de vina, dar cam asta ar fi prima pista pe care ar incerca-o orice detectiv. Desigur, i-a spus lui S ce trebuie sa le spuna politistilor, nu e atat de naiv incat sa uite sa isi acopere portitele.Asa este cladita o minciuna buna, ca un baraj impotriva inundatiilor. Cat mai ermetica si cat mai inteligent planuita. Trebuie insa sa nu te straduiesti sa netezesti fiecare particica a zidului, pentru a nu crea suspiciuni. O minciuna perfecta este o minciuna care da de banuit, intotdeauna. In fine, minciuna asta e asa-si-asa, nici-nici dar nici foarte-foarte!
In plic mai era ceva, o adresa, singura lui cale de a afla ceva, daca va avea noroc ca acea adresa sa-i aduca ceva. Asteapta insa cateva zile pentru a se linisti apele cat-de-cat pana sa inceapa verificarea. Nu intelege de ce cineva ar fi putut comanda omorarea lui, este un adolescent oarecare, nu a realizat nimic important la viata lui. Si totusi... Da, va fi periculoasa aceasta ancheta personala, dar intrebarile il rod prea tare ca sa ii mai pese.
Este vineri seara, saptamana a trecut anevoios pentru M, atacul a dat peste cap ceea ce parea a fi o saptamana ca oricare alta. Unii il privesc cu frica, altii cu admiratie sau cu invidie, dar lui nu ii pasa. Stie ca din cauza lui toti au fost in pericol, si asta nu face decat sa il apese si mai tare pe umeri. Si asa au murit cativa, se simte ca si cum el cu mana lui i-ar fi omorat. Si din nou, nu stie de ce. Asa ca in aceasta seara se duce la adresa de pe biletel, care aparent duce catre un cunoscut club. El nu poate suferi cluburile, nu reprezinta elementul lui, oamenii care se perinda acolo sunt materialisti, superficiali si nesuferiti! Nu ii uraste, dar nu ii poate inghiti, nu sunt la nivelul lui ,nu se poate purta o discutie inteligenta cu ei... Cand intra acolo, agitatia il sufoca, luminile il agita, si zbarnaiturile muzicii il intarata. Se simte ca sub o oala cu presiune in care se fierb legume, incomod si nervos.
Isi croieste drum printre oameni, cuvantul "haos" defineste cel mai bine comotia. Trupuri razlete se unduiesc intr-o avalansa de lumina fasciculara, in ritmul unor sunete de dincolo spectrului natural. Fiecare pas in ringul de dans trebuie atent calculat, ca si cum ar pasi intr-un camp minat. Trebuie sa se fereasca de siluetele msicatoare, care nu mai tin cont de ce se intampla in jurul lor. Or trai muzica, n-or trai-o, nu prea ii pasa. Nu a venit ca sa asculte muzica.
Se simte ca intr-un film de duzina, prost folosit. Vede niste scari care duc sus, intr-o incapere care are geamuri fumurii. Este destul de clar ca acolo ar putea sa gaseasca raspunsuri. Indraznet loc de a cauta, dar nu ii mai este frica. Vrea raspunsuri, si le vrea acum! Se indreapta spre scari, cand simte ca ceva il loveste in ceafa, trimitandu-l la pamant. Este luat pe sus si urcat pe scari, dar nu mai este pe deplin constient, se straduieste cu greu sa nu lesine.Imaginile se succed in ritmul unui album foto artistic, imagini "trase", "miscate" sau "psihedelice". In scurt timp se simte trantit si legat, n cunostitna revenindu-i incet-incet.
Este in acea incapaere a carui geam a vazut-o, legat de un scaun. In incapere mai sunt 2 "gorile", si un...individ care ii starneste un singur gand:mafie! In mod cert el conduce lucrurile pe aici,intrebarea este insa in ce s-a bagat M acuma.
-Ai avut noroc chior pustiule, ai avut un bulan cum multi nu il au! Greu de inteles cum de aia s-au lasat omorati asa, dar sa zicem!... Cert este ca ai facut o mare greseala venind aici, detectivule!
-Dar care naiba este treaba? striga M nervos, surprinzator pentru un om proaspat adus la cunostiinta. Cine esti tu, si ce vrei de la mine?
-Hai sa vedem, si asa vei muri, asa ca nu strica. Si asa sunt lucruri pe care trebuia sa le stii de dinainte, dar deh! Asta e viata!... Eu sunt cunoscut sub numele de Gascanul. Dupa cum probabil ti-ai dat seama, eu conduc acest loc, ca si multe altele, cu afaceri ce nu te privesc pe tine....
In timpul acestei ...explicatii, M incepe sa simta o durere de cap, care ajunge rapid intr-un punct ce trece de suportabilitate. Urla de durere si cade cu scaunul pe mocheta ce acopera podeaua acestui birou. Incepe sa vada tot felul de imagini, sa auda lucruri si sa constientizeze fapte, cu o viteza care depaseste orice limita imaginabila. Acele lucruri pe care le vede insa , nu sunt imaginatii, in scurt timp dandu-si seama ca ele sunt amintiri! A revenit , vai si amar de cei ce se opun lui!