Timp...

Da, acum iau o mica pauza la povestioara. Sau poveste :) Probabil ca sunteti curiosi legat de... existenta ei in strafundurile mintii mele.
Un lucru e clar despre copilaria mea:nu prea aveam cu cien sa ma joc, asa ca mare parte din timp trebuia sa mi-l omor. Cea mai buna metoda de a omori timpul este cu gandul, si cum pe atunci nu aveam ganduri filosofice, gandeam...altceva. Cream o poveste, si asta cam de pe la vreo 5 ani. Desigur ca evolua, scoteam unele idei, bagam altele, cosmetizam unele vechi. Sursa de inspiratie? Cam orice, viata reala [in special], jocuri, filme... Desigur toate sunt amestecate cu imaginatia mea. De fapt se poate spune ca personajul povestii mele este o combinatie intre ce sunt eu si ce as vrea eu de la mine. Evit acum sa spun 100% ce simt despre personaj, ca sa evit o exprimare "corny" ,deoarece sunt destul de atasat de el [de ce oare?].
Acum ma gandesc in ce ordine sa iau povestea, cum sa o aranjez, deoarece material va asigur ca exista din plin. Sincer ma intreb daca voi putea duce la capat aceasta treaba, sau daca voi fi dispus vreodata sa ii pun capat, sa ii ofer un final. Doar timpul ne poate spune asta...

In rest? Toropit de caldura, omorat de plictiseala, si inspaimantat de imaginea verii care se contureaza, cu bonus in viitorul apropiat si indepartat. Imi este clar ca voi petrece 90% din zile, daca nu chiar mai mult, inchis in casa, izolat de lume. A, am uitat de alea 2 saptamani in Elvetia, dar dupa alea tot la aceeasi treaba ma voi intoarce. Doar eu si un calculator...Si aceleasi ganduri, amintiri mai vechi...Culmea e ca seara trecuta mi-am visat o convorbire telefonica cu o fosta colega de generala, pe care nu am mai vazut-o de 2 ani. E amuzant cum creierul meu mascheaza inexistenta unei amintiri vizuale recente cu micul asta truc. Ce pot sa zic de ea, mi-a deschis ochii, m-a facut sa-mi dau seama ca trebuie sa ies de sub influenta mamei mele, si ca trebuie sa actionez asa cum consider eu ca trebuie...Si cand ma gandesc ca a facut treaba asta doar cu un lap-dance... In fine,nu am alte sperante legate de ea, are viata ei si sper ca e o viata cum isi doreste ea. Eu sigur nu am viata pe care mi-o doresc...