[-Inceputul-]

Totusi, ceea ce s-a intamplat acolo nu a fost inceputul, nici pe departe.

Era o vreme cand M era departe de astfel de lucruri, cu mult inainte de momentul realizarii sale. O vreme in care nu era ceva de realizat sau de amintit pentru ca acele lucruri inca nu se intamplasera. Candva, el era un om ca oricare altul, ducand o viata absolut normala.

Cand totul a inceput, M era ceva mai tanar. Nu cu mult, doar cu un an de zile. Intr-o seara el se intorcea inspre casa dupa o alta zi oarecare de scoala. Mergea singur pe strazi, gandindu-se la ce il astepta in zilele urmatoare. La un moment dat pe drumul lui apare un barbat mai in varsta. Nu parea nimic deosebit la acesta, era relativ inalt, ridat si cu parul carunt.

"Scuza-ma un pic, ai un foc?" il intreba respectivul om tinand o tigara intre degete.

"Nu, nu fumez, imi pare rau.", raspunse M amabi.

"Poate ca e mai bine asa, ai fost invatat bine" spuse barbatul. "Ce-i drept, o tigara e un pretext de conversatie", continua el in timp ce se tot cauta prin buzunare. "Ah, iata! Credeam ca o pierdusem!" exclamase in timp ce scotea la iveala o bricheta. "Pot sa te intreb ceva?".

M era un pic surprins de dispozitia acestui om, dar in acelasi timp era intrigat. "Desigur".

"Ce reactie ai avea daca ti-as spune ca nu te-am oprit din drum pentru a-ti cere un foc?"

In acel moment corpul lui M se incordase, nestiind la ce sa se astepte. Nu-l mai vazuse niciodata pe acest om si habar n-avea de ce intentii avea acesta.

"Dar de ce m-ai oprit din drum, atunci?", spuse M in timp ce incerca sa isi mascheze nelinistea

"Pentru ca te asteapta ceva mai important decat ce crezi ca iti ofera viata, simplu.", ii replica barbatul increzator.
 
"Imi pare rau, dar nimic din ceea ce crezi tu nu e valabil. Nu stiu despre ce vorbesti tu acolo.", replica M cu scepticism.

"Vei vedea.", vine sec dinspre barbat.

Lui M nu i-a placut ce a auzit, genul acesta de lucruri ti le spune un criminal in serie, nu un om normal. In momentul in care a inceput sa mearga cu spatele, barbatul misterios facu un gest scurt. Imediat, tot ceea ce vedea M cu ochii lui se ilumina brusc ca si cum un far puternic s-ar fi aprins in spatele lui. Cand si-a intors capul ca sa vada ce era acolo a fost complet uimit, era ceva ce nu mai vazuse niciodata. Ceea ce observa semana cu o usa ovala care emana o lumina albastruie pe un fundal negru. Interiorul conturului ei parea compus din rotocoale de fum de aceeasi culoare care se miscau intr-un tipar circular. Privind cu atata surprindere, M nu isi dadu seama cand barbatul se apropiase de el si ii pusese mana pe tampla. M incercase sa se dea la o parte, dar in acel moment isi simti mintea acaparata de ceva ce nu putea sa inteleaga.

Socul a ceea ce simtea a avut efectul de a-l ingheta in loc pe M, el devenind incapabil sa mai reactioneze. Nu a mai putut sa faca nimic atunci cand a fost luat in brate de catre barbatul misterios si dus catre acea usa bizara. Ce era ciudat era faptul ca acel fum nu parea sa aiba nici un fel de miros, iar daca il inspira nu simtea ca s-ar sufoca, ca si cum de fapt era o iluzie. M a fost si mai uimit atunci cand a fost adus si mai aproape de curiozitatea aceea. Initial simti ca si cum ceva il trage, discret, inspre usa, iar pe masura ce distanta scadea, respectiva forta crestea tot mai mult. In momentul in care a atins acea suprafata neagra-albastruie, M nu simti ceva solid, nici ceva lichid, atunci cand incepuse sa treaca prin ea! Confuzia totala era cea mai buna definitie pentru ce simtea M atunci, in mod clar.

Nu stia ce se intampla, cum de era posibil sa intre prin acea chestie? De fapt cum de era posibil ca acea usa sa existe? Sigur i se parea, nu avea altfel cum! Si de ce isi simtea acele parti ale corpului mai reci? Pe masura ce isi dadea seama ca nu i se parea si ca intr-adevar i se facea frig, M se speria tot mai tare. Ce urma sa pateasca? In momentul in care fata lui era pe cale sa atinga acea suprafata invalurita, era convins ca nimic nu mai urma sa fie la fel. Si cata dreptate avea!

Capul lui incepuse sa treaca prin oval, iar de indata ce si ochii lui au atins-o, se vazuse in cu totul alt loc! Nu mai era pe o strada intr-o dupa-amiaza tarzie de inceput de vara, ci era undeva intr-o pustietate stancoasa, pe piscurile unui munte! In acel moment, mintea lui M era suprasolicitata de toata insiruirea evenimentelor din ultimul minut si nu isi daduse seama atunci, dar acel oval misterios nu era altceva decat un portal care l-a purtat realmente intr-o alta locatie decat cea in care era initial.

Barbatul il lasa pe M si facu un gest scurt in fata ochilor sai, iar M simti cum mintea sa fusese parca eliberata din ceea ce il tinea blocat. Asa cum era de asteptat, incepuse sa dea agitat din maini si sa strige inspre interlocutorul sau in timp ce pasea nelinistit pe pietris "Ce naiba e asta, ce ai facut? Unde sunt?"

"Faptul ca inca esti in stare sa iti mai coordonezi miscarile si gandurile reprezinta inca o confirmare ca ceea ce iti spun este adevarat, M.", afirma omul in timp ce il privea calm pe M cum se agita.

In urmatoarele minute M se fastacea incercand sa gaseasca o logica la ceea ce se intampla. Ii era frica, dar nu stia daca mai mult din cauza situatiei in sine sau din cauza calmului celui de langa el. Numai cel care se simte in control poate sa fie atat de relaxat, iar M se simtea completamente lipsit de aceasta.

"M!" tuna brusc vocea omului, lasandu-l pironit pe M in loc. "Bun, acuma poate o sa si asculti ce am de zis. Daca doream sa-ti fac rau, o puteam face fara probleme pana acum", ii spuse pentru a-l mai linisti. Desi aveau logica spusele sale, M tot nu se simtea intocmai comfortabil. "Asadar", continua barbatul, "lumea pe care o stii tu este doar o fatada. Un tapet in spatele caruia se ascunde ceva mult, mult mai vast decat ar putea banui un om normal. Eu si cei carora le-am urmat existam pentru a tine fortele care conduc aceasta lume in armonie, si realizam acest lucru prin simpla noastra prezenta, prin calitatile pe care le avem in virtutea acestui rol. Iar tu esti cel care imi va urma."

M nu stia ce reactie sa aiba la acest mic discurs. Totul parea o insiruire de ineptii ambigue iar barbatul era atat de increzator in ceea ce spune incat era tentat sa creada ca are de-a face cu un nebun extrem de increzator.

"Stiu ca nu ma crezi, asa ca iti voi arata, M."

Ii stia pana si numele! Cand auzi aceste cuvinte inca o data, M fu tentat sa o zbugheasca la fuga. Incepuse sa faca niste pasi inapoi si se uita in spatele lui pentru a vedea daca are o carare buna.

"Nu poti sa fugi de indatorirea ta, M. Si pe deasupra, nu ai unde sa fugi si sa supravietuiesti, toata zona e arida si pustie.", spuse barbatul citindu-i intentiile.

"Dar de ce eu trebuie sa fac treaba asta, presupunand ca e reala? De ce trebuie sa cred toata prostia asta de poveste?", intreba M, vizibil iritat.

"Pentru ca te-ai nascut cu aceasta sarcina in sange, precum toti Gardienii care au existat! Nu e o chestiune de alegere. Acum stai pe loc", iar barbatul facu iarasi gestul cu care il tintuise pe M si prima data. "Ceea ce voi face acuma este predarea stafetei, imi voi transfera toate cunostintele de care vei avea nevoie in mintea ta. Nu te teme, mintea ta va rezista fluxului de informatii care iti vor parveni. O sa dureze ceva pana cand voi ajusta transferul. La finalul procesului eu voi muri, te rog frumos sa ma ingropi cum se cuvine sub bolovanul acela.", termina Gardianul si arata cu degetul inspre locul la care se referea.

M nu putea sa inteleaga de ce era prins in toata aceasta treaba, nimic nu avea sens din ce i se spusese. Gardianul il aseza pe M pe o piatra ceva mai maricica, iar el se aseza pe o alta. Isi inchisese ochii si incepuse sa faca niste mici gesturi pe care M nu le pricepea. Chiar si asa, incepuse incet-incet sa simta... ceva, ca si cum creierul sau era solicitat, initial putin, dar cu trecerea timpului tot mai tare. Se simtea ca si cum intre mintea sa si informatiile pe care Gardianul pretindea ca vrea sa i le ofere se afla un baraj care era supus la o presiune crescanda. Isi dadea seama ca acest baraj imaginar va ceda la un moment dat, ca intai va fi o crapatura mica, iar pe urma acea crapatura se va tot mari pana cand apa va da navala fara opozitie. Momentul aparitiei crapaturii nu se lasase asteptat prea mult, si M incepu sa simta cum ca ar afla lucruri noi, putin cate putin. Incepuse sa se simta atat de comfortabil, incat mintea lui incepuse sa se joace cu acele franturi de detalii si sa isi exploreze spatiul mental. Era precum un peste care inota de colo-colo, explorand acest fenomen care se petrecea in creierul sau.

Dar ceva nu se potrivea, parca nu avea sens ce vedea. Pe de o parte observa ca ce i se spusese legat de destin si toate celelalte lucruri erau adevarate, dar simtea puternic ca ceva de acolo era fals. Incepuse sa puna lucrurile cap la cap in cautarea neadevarului, in timp ce tot mai multe lucruri incepeau sa ii intre in cunostinta. Cum ar fi ca acele usi misterioase erau portaluri catre alte dimensiuni si alte timpuri, unele apareau la vointa Gardianului, iar cele mai multe apareau in momente predefinite in locuri la fel de predefinite din lume. Sau ca oamenii normali nu puteau sa le foloseasca pentru ca nu le vedeau, iar daca incercau sa le foloseasca mintea mureau la putin timp dupa din cauza incapacitatii organismelor lor sa gestioneze calatoria. Sau cum tot timpul este batut in cuie, toate lucrurile se vor intampla intr-un singur fel de-a lungul timpului... si cate si mai cate... Iar M cauta, si cauta, si cauta acel detaliu care nu avea sens.

"Daca doream sa-ti fac rau, o puteam face fara probleme pana acum"! Asta era neadevarul! Dar de ce era minciuna aceasta afirmatie? M cauta tot mai panicat, pana la nivelul in care simtea ca incepuse sa perturbe transferul de informatii. Cum adica "pana acuma as nu puteam"? Ce doreste sa ii faca Gardianul? Stai asa un pic, asta e!

Urma sa-l omoare prin acest proces!

In fractiunea in care a constientizat acest lucru, Gardianul tocmai isi facea mutarea finala. M nu intelegea pe deplin procesul, dar nu conta prea mult acest lucru, deoarece panica sa a escaladat exponential, ducand la o perturbare pe masura. Prin forta mintii sale, M incerca sa rupa legatura telepatica in timp ce vedea ceea ce il astepta. Si dintr-o data simti cum mintea sa se scurtcircuitase, iar el mai vedea doar alb in fata ochilor si urechile ii tiuiau puternic.

Cateva secunde mai tarziu, tiuitul incepuse sa se domoleasca iar viziunea sa sa i se imbunatateasca treptat, totodata simtind cum revenea in contact cu propria sa minte. Domolirea tiuitului l-a ajutat sa auta icnetele de durere ale Gardianului, care se rastogolea pe jos in agonie. M nu mai avea forta sa spuna ceva, dorea sa scape de acolo cat mai repede.

"Aaaahhhhhh! Nuuu! Ce ai facut?! Aah!", tipa Gardianul. Aparent M avea dreptate cand credea ca nivelul relaxarii era direct proportionala cu perceptia controlului detinut. "Ce ai facut? Nu... mai... VAD!", spuse in timp ce se uita direct inspre M. Dar cum de avea asta logica, Gardianul nu vedea dar totusi putea...?

M nu apucase prea mult sa zaca pe aceasta idee, pentru ca iarasi vazuse o invazie de lumina albastra in preajma sa. Intorcandu-se, vazu spre surprinderea sa un alt portal. Era tentat sa sara in el, dar ii era teama sa nu fie cumva creat de catre Gardian, si ca atare, o capcana. Insa aparent nu doar el era singurul surprins de aceasta aparitie, Gardianul fiind de-a dreptul socat de ceea ce vazuse. Nu stia daca era cea mai inteleapta decizie, dar nu avea timp sa stea sa isi mai cantareasca optiunile. M se ridica cu dificultate de pe piatra pe care fusese asezat si pasea catre portal, in timp ce in spatele sau auzea "Nu... face asta! Tu nu trebuie...sa....". Nu se simtea in postura in care sa mai stea sa ii asculte povestile, asa ca a facut pasul prin portal.