[-Piesa-]

Nu le stia scopul, probabil ca nici nu ii erau prieteni in aceasta poveste, dar nu era motiv pentru a-l lasa sa isi horcaie ultimele farame de viata. Chiar daca l-a scutit de chin, tot a fost dificil. Mereu este.
A inceput sa verifice buzunarele soldatului, in cautarea unui raspuns. In buzunarul de la piept simti ceva similar cu o hartie lucioasa. Scoasa afara, se dezvalui o poza de familie, cu marginile asemanatoare cu crenelurile unui castel. Old style. Familia era una numeroasa, cel putin 15 persoane au luat parte la aceasta fotografie, oameni de toate varstele. Persoanele cele mai in varsta erau asezate pe niste scaune de lemn, cu copii in poalele sau bratele fiecaruia, in timp ce copii mai mari si adultii incercau sa se stranga cat sa fie cu totii cuprinsi de fotograf. Erau undeva la iarba verde, probabil o campie sau chiar curtea cuiva, cu o padure in planul indepartat. M zambi, amintindu-si de ce avea inainte de a fi luat de Kovacs. Amintirile insa ii erau vagi, fetele nu ii mai erau clare in memorie, vocile infundate. Doar niste imagini, ascunse de timp in spatele unui voal subtire si totusi atat de greu de patruns cu privirea.
Revenindu-si din seria amintirilor, M hotarase sa pastreze fotografia, din motive pur emotionale. Cand se pregati sa duca mana catre buzunar, o lumina aparuse din carte, absorbind fotografia. M scoase repede cartea, incercand sa recupereze poza. Cand a deschis-o, fotografia cazu dintre paginile ei. Inca o data zambi, se parea ca aceasta carte era capabila sa pastreze anumite obiecte. Pe paginile cartii pe care tocmai se pregatea sa o inchida, aparusera urmatoarele cuvinte : "Pastreaza aproape ce ai nevoie, dar pastreaza si mai aproape ce ti-e langa suflet". Sa fi fost cuvintele adresate ca un sfat, sau ca un set de instructiuni ale capacitatii cartii? Exercitiul l-ar fi lamurit in aceasta privinta. Ridica fotografia de pe frunzis, si vru sa o aseze intr-un buzunar. Acelasi rezultat.
Relua verificarea buzunarelor soldatului, si in interiorul jachetei gasi un dosar. Nu foarte voluminos, dar frumos aranjat, cu foile ordonate, nici una neiesind din conturul dosarului, semn al disciplinei primite printr-o pregatire militara. In interior se afla un document cu semnaturi, un contract. Oamenii acestia nu erau soldati, ci mercenari. Contractul stipula participarea semnatarului intr-o operatiune sub stricta comanda a unui anume Walter Peter, iar datele despre misiune urmau sa fie dezvaluite dupa semnarea contractului. Suma cu care s-au ales semnatarii era substantiala, ceea ce arata puterea celor ce au ordonat aceasta operatiune. Dar aceste detalii tot nu aratau unde sa isi continue M cautarile. Mai cauta in buzunarul jacketei, si simti ceva, ca un obiect mic ,de plastic. Scos de acolo, arata ca un stick cu mai multe butonele. Nu mai vazuse niciodata un asemenea dispozitiv, asadar nu stia sa il foloseasca. Cateva minute ,tot ce a facut a fost sa il intoarca pe toate partile, incercand ,fara succes, sa priceapa ceva din acel obiect. Nu vroia sa riste apasand pe butoane la intamplare. Avea cartea la indemana, a pus obiectul necunoscut in fata acesteia , si brusc, pe foi a inceput sa se desfasoare schite si linii descrpitive care acopereau pagini intregi.
Obiectul pe care il avea in mana era o statie de transmisie multi-functionala. Putea inregistra toate convorbirile de pe o frecventa aleasa de utilizator, si avea un dispozitiv de urmarire. Alte functii includeau bruierea unei frecvente la alegere si un detector de miscare. Butonand comform instructiunilor, reusise sa porneasca inregistrarea frecventei "Alpha", singura din lista:
-Alpha aici, se pare ca avem mai multe lucruri de indeplinit ca sa terminam misiunea. Se pare ca exista 3 filtre de securitate la centrul de cercetare, ca sa intram va trebui sa trecem de fiecare. Din ce vad in documentele comandantului, fiecare din cei 3 cercetatori-sefi sunt in posesia a cate unui cod, valabil pentru fiecare din aceste filtre. Ca sa facem fata timpului-limita impus de centru, ne vom imparti in 3 echipe. Fiecare echipa se va duce in ultima locatie cunoscuta a fiecaruia din acesti 3 cercetatori si va obtine codul de acces, apoi va trebui sa va intoarceti cu totii aici ,ca sa intram in baza de cercetare.
[...stabilirea echipelor si discutii auxiliare...]
-Alpha, aici Beta. Am ajuns in posesia parolei, dar am aflat ceva util de la Blaznyszky.
-Aici Alpha, ce ati gasit?
-Se pare ca bunul nostru doctor gasise o metoda de a controla creaturile acestea pe cont propriu si nu a spus nimanui acest lucru.
-Aveti notitele cu acest lucru?
-Nu, dar stim unde se afla, si anume la o zi de mers inspre sud, langa un rau.
-Foarte bine, vreau sa va duceti si sa luati acele documente, noi va vom astepta in locul deja stabilit.

M nu era horatat ce sa faca. Daca se ducea sa ia documentele, cu ce l-ar fi ajutat? Intr-un alt buzunar al soldatului, a gasit notitele cu care plecasera ei de la cabana, care continea si numele raului si locatia exacta a documentelor. Calea ii era deschisa. Procesele de constiinta i-au fost intrerupte brusc:
-Echipa Beta, raportati situatia voastra... Beta, aici este Alpha, cum decurge operatiunea de recuperare a acelor informatii?... Beta!... Toata lumea, aici este Alpha, echipa Beta nu mai raspunde transmisiilor. Vom presupune ca ceva sau cineva i-a omorat. Voi unde va aflat?
-Delta ajunge in jumatate de ora in Nova Ves, drumul este liber
-Excelent. Gamma?
-Ajungem intr-o ora jumate, mergem incet. Se pare ca nu suntem singuri.
-La naiba! Macar stiu ca pot sa fortez intrarea, ca tot suntem descoperiti. Incercati sa veniti cat mai repede, aveti foc de voie impotriva celor ce va urmaresc.
-Am inteles Alpha, vom grabi pasul.

La auzul vocii acestui Alpha, M avu o ciudata senzatie de familiaritate, dar nu isi putea da seama ce anume ii trezea acest sentiment. Stia insa ca la Nova Ves va gasi alte raspunsuri, iar cu ocazia asta trecea granita in Cehia. Drumul avea sa ii ia in jur de 2 ore, dar faptul ca mintea ii statea la vocea lui Alpha facea ca timpul sa prinda proportii mult mai mari. Presupunea din start ca acest Alpha era nimeni altul decat Walter Peter, dar numele acesta nu ii trezea nici o amintire. Vocea avea ceva rece, taios, asemeni unui viscol simtit pe culmile unui munte dintre cei mai inalti. Exprimarea era in putine cuvinte, aproape cinica. Si totusi era ceva familiar.
In acest timp, echipa Gamma trimitea lui Alpha progresul pe care il faceau. Se parea ca cineva vana acelasi lucru pe care ei il urmareu, baza de cercetare, si mai important, ce era inauntru. Doi din membrii echipei au fost omorati, iar situatia nu era roza deloc.
Ajuns la marginea Nova Ves-ului, focuri de arma acopereau spectrul sonor. La inceput ,aproape blande, rare, devenind insa in mod accelerat tot mai rapide si agresive. Apoi, sunete similare cu niste bubuituri s-au succes in ritm rapid, linistea urmandu-le. Cumva, cineva a intors soarta unei lupte,ce parea de lunga durata, intr-un mod decisiv. Nu stia daca sa fie incantat sa sa fie ingrijorat de aceasta situatie.
Orasul era mai mare decat Pobiedna. Chiar si asa, intr-un deal din partea cealalta a orasului se vedea o cladire mare, care iesea in evidenta. Cel mai probabil acea baza de cercetare. Pe strazi erau cadavre imprastiate. Nu de oameni, ci de mutanti de cele mai oribile feluri. Dar nu toti erau morti, horcaiturile fiind singura dovada de care M avea nevoie. Toti erau impuscati, dar discrepant era faptul ca nu toti pareau "lucrati" la fel. Unii din ei aveau un singur glont, in frunte, daca aveau asa ceva, iar altii aveau mai multe gloante in zona toracelui. Desi era clar dinainte ca erau mai multi oameni, parea ciudat ca oameni care se asociaza intr-un lucru sa opereze cu astfel de diferente. Inca un mister pe o lunga lista, dar realitatea ramanea aceeasi, si anume ca Nova Vas a fost scena unui macel. M spera sa existe o justificare in ceea ce vedea, dar nu isi punea mari sperante ca soarta sa ii prezinte ceva frumos. Sau Universul.
Dinainte sa intre in Nova Vas incepuse sa se simta ciudat, ca si cum cineva ii intrase in minte, stiind ca este acolo. Il cunostea pe M, devenind tot mai furios cu cat inainta. M nu avea multe cunostinte telepatice, dar stia cea mai de baza tehnica: blocarea invadatorilor mintii sale. Dar totusi, rareori a apelat la aceasta tehnica, deoarece putini sunt cei care au puterea si antrenamentul de a cerceta mintile altora. Dar acesta era puternic, intr-un fel cum nu a mai simtit vreodata. Simtindu-se coplesit , avea senzatia ca aceasta prezenta doar se joaca cu mintea lui, sacaind-o cu un forcing, doar ca in secunda urmatoare sa-i dea o clipa de respiro si apoi sa reia procesul. M incerca sa contracareze, dar era foarte dificil, cel mai probabil acel cineva stia sa si blocheze mai bine decat putea ataca el. Avea o singura incercare, si cel mai bun moment era fereastra lasata intentionat de adversarul sau. S-a asezat pe asfalt, a inchis ochii si a inceput sa se concentreze, asteptand momentul...A reusit! O succesiune de imagini a inceput sa i se succeada in minte, amintiri si informatii. Walter Peter era sursa acestui dans telepatic, dar pe M l-a ingrijorat altceva. I-a vazut figura. Acum si-a dat seama de ce i se parea familiar!