[-Aer-]

Coborand scarile scolii, se gandea cu teama la ce il putea astepta. Imaginatia ii lucra precum un ceas mecanic, creand si eliminand potentiale pericole in aceasta lume stranie. Ajungea sa prefere sa nu gaseasca nici o arma, decat sa i se adevereasca presimtirile. Atmosfera care plutea in aerul acestui orasel nu il ajutau sa priveasca partea plina a paharului. Pur si simplu parea incarcata cu ceva straniu, nenatural.
Totusi, strazile pareau la fel de pustii ca atunci cand a intrat in acea scoala. Ca si cum acea ... chestie, a aparut de nicaeri. Cineva neavizat putea sa creada ca este un oras-fantoma, dar instinctul ii spunea altceva lui M. Si nu avea de gand sa riste.
Sectia de politie nu a fost gasita usor. Inauntru erau birouri pline de praf, hartii imprastiate pe podeaua la fel de prafuita si, deloc surprinzator, nici un semn de viata. Usa dulapului in care se aflau arme era deschisa, o singura arma ramanand acolo: o pusca cu alice. Era buna si aceasta in lipsa de alternative. Macar nu a avut emotii cu munitia, 2 cutii i-au intrat pe mana.
In drum spre iesire, lui M ii cazura ochii pe o harta, pe care se aflau niste creioane, un echer si un compas, ca si cum cineva ar fi trasat niste scheme pe ea. Intradevar, pe harta erau diverse marcaje, constand in sageti, cerculete si parabole trasate intre diverse obiective aparent importante pentru cei ce au facut acele marcaje. Toate porneau dintr-un orasel numit Pobiedna, cel mai probabil chiar locul unde se afla in acel moment. Asta ar fi insemnat ca se afla in Polonia, la granita cu Cehia, o zona muntoasa. Desi toate lucrurile intiparite pe harta erau in poloneza, marcajele erau in engleza, ceea ce insemna ca un grup a trecut prin oras cu ceva vreme in urma. Probabil ca era un grup numeros, deoarece sagetile orientau catre destinatii diferite de ambele parti ale granitei. Nu isi putea da seama care era scopul lor sau daca aveau vreo legatura cu ciudateniile din acest Pobiedna. M statu cateva minute sa analizeze harta.
A luat decizia sa ia calea acestor marcaje in speranta de a afla raspunsuri. Avea si pusca acum in caz ca aceasta calatorie se dovedea periculoasa. A impachetat harta si a strecurat-o intr-un buzunar, nu avea de gand sa o memoreze. O fi trait prin mai multe lucruri decat un om normal, dar asta nu-l califica pe post de memorator.
In drum spre iesire auzise niste zgomote dinspre holul de intrare. Isi pregati pusca cu 3 cartuse, ca sa fie sigur. Mai incapeau 5 cartuse ,dar nu vroia sa piarda timpul. Tinea arma indreptata inainte, ochiul in catare, mergea incet si incerca sa se acopere cat mai bine. Apropiindu-se de usa isi dadu seama ca sunetul e de fapt un tarsait. Inca o ciudatenie! Aceasta incepu sa alerge inspre M, scotand sunete guturale fara un sens anume, M fiind nevoit sa traga in ea. Apoi a inceput sa regrete ca nu a avut o arma de un calibru mai mic, de dragul curateniei.
Iesind din cladire, M se indrepta catre cel mai apropiat insemn de pe harta, undeva spre sud-vest. Destinatia era o cladire aflata in padurile din zona granitei cu Cehia, probabil o cabana. Odata ce a iesit din oras incepuse sa vada cadavre intinse aleator. Toate aveau urme de impuscaturi in zona capului. Profesionisti, si mai ingrijorator, bine echipati. M parasise soseaua asfaltata si intra in padure. Nu dupa mult timp, incepuse sa vada urme in pamantul moale. Din fericire pentru el, a avut timp suficient sa invete sa citeasca urmele, desi cu ce avea de-a face aici nu era ceva pentru care cineva trebuia sa fie unul cu natura. Se deosebeau 4 tipuri de urme, adica 4 persoane diferite.
Padurea nu oferea privelisti uimitoare, multe conifere si cam atat. Astfel, drumul catre obiectiv nu era din cale-afara de spectaculos, insa intr-un final, cabana cautata a aparut in distanta. Vedea doar un individ care era de paza la intrare. M nu vroia sa riste o actiune directa la lumina zilei, pusca lui cu alice nu putea face fata la ce aveau acesti oameni. S-a dus sa-si caute un loc in care sa astepte venirea noptii ,in siguranta.
M incepea sa se intrebe ce va reusi sa obtina daca va avea succes, amintindu-si imediat de cartea pentru care s-a straduit atat de mult in dimensiunea cealalta. Ca un facut, carta i-a aparut instantaneu in brate, deschisa la o pagina alba. Pana cand sa apuce sa reactioneze, pe foaie incepuse sa scrie:
"Nu judeca evenimentele dupa aparente, pentru ca tu inca ai de aflat cine iti sunt prieteni si cine iti sunt dusmani"
-[M,in gand] Ce sa fie aparenta? Faptul ca cei pe care ii urmaresc stiu ceva? Faptul ca imi sunt dusmani? Ii urmaresc pentru a afla informatii?
"Pasii tai iti vor oferi raspunsuri"

Dupa acestea, cartea nu a mai scris nimic. Se pare ca ea oferea cat doreste ea, si nu mai mult. In orice caz, obiectivul ramanea acelasi, grupele acestea de persoane, dar scopul devenea si mai misterios.