[-Cortina-]

Desi avea o experienta de viata cu care nimeni nu putea sa concureze, M nu se pricepea la ghicitori. Era genul de persoana directa, nu ii placea sa se ascunda in spatele unor cuvinte frumos alese si aranjate. Si totusi, "sageata copacilor de la drum" nu suna nici frumos, nu era nici bine aranjat, era doar o ghicitoare nenorocita! A iesit pe drum, era un loc bun de inceput. Nu mica i-a fost mirarea cand a vazut un semn: "Arrowtree-2km". Halal ghicitoare!
Fara un motiv anume ,simtea cum il manca in palma, si cum sangele ii pulsa prin vene mai puternic decat de obicei. Era agitat, isi verifica arma incontinuu, daca e incarcata, daca e curata teava, elemente importante de ingrijire a unei arme, atunci cand nu devine o obsesie! Deschisese cartea ,in incercarea de a afla motivul acestei agitatii, dar cartea refuza sa ii raspunda. Era necesar sa fie tinut in ceata? Curios tratament pentru mecanismul principal de echilibru, ce se presupunea ca este.
Oraselul parea scos dintr-un western clasic. Un drum care impartea aranjamentul cladirilor pe ambele parti ale sale, cu banca, saloon cu usi care se deschid in ambele directii, iar cliseele puteau continua. Ce-i drept, nu era praf, in imprejurimi era iarba, copaci si chiar flori, asa cum a tot vazut de cand se afla aici. Agitatia din interiorul lui M tot crestea. Desi Saloon-ul parea un loc potrivit de a gasi ce cauta, instinctul l-a condus la serviciul local de pompe funebre. Inauntru un barbat, imbracat elegant, aranja trupul nesufletit dintr-un cosciug de lemn, simplu, fara aditii estetice inutile. Mortii vor o inmormantare practica, nu au nevoie de comfort sau de un cosciug frumos vopsit si lacuit. Il privea pe acel barbat, isi facea datoria foarte meticulos, straduindu-se sa nu rateze nici un detaliu, fie el cat de mic.

-Cine era?
-Ajutorul serifului. Fiul meu.
-Imi pare rau. Cum a...
-Facandu-si datoria. Nu ai de ce sa iti para rau, daca murea dintr-un accident ridicol, atunci era cazul.

In clipa urmatoare, barbatul s-a oprit din aranjatul cadavrului, si s-a intors catre M:

-Ce te aduce in oraselul nostru?
-Nu stiu ce pot raspunde.
-Nu esti singurul. Rar apar straini pe aici, iar cei care apar vin aici ca sa faca faradelegi.
-Nu caut probleme.
-Stai linistit, ca si asa nu am ce-i face. De fapt nici nu-mi pasa. De cand a venit ala, nu mai exista lege aici.
-Cine sa vina?
-Cel ce i-a omorat pe serif si fiul meu. A venit cu o gasca de banditi acum o saptamana. Initial parea sa nu fie un pericol, pana alaltaieri cand i-a omorat pe cei 2.
-Mai e in oras?
-Da, e in salon.

M parca stia ce il astepta. Totusi, incerca sa fie cat mai calm cand intra in salon. Erau oameni inarmati la mese, toti uitandu-se la el surprinsi.In acest moment, trebuia sa se bazeze doar pe pistolul sau, pusca era prea greoaie pentru a fi manevrata rapid. Sase gloante erau suficiente pentru inceputul schimbului de focuri, si o baricadare in spatele unui obiect din incapere. Erau 4 oameni jos, inca 3 pe balustrada de la etaj. Cine mai stie cati puteau fi ascunsi privirilor sale.
O miscare fulgeratoare de incheietura , si 2 oameni de la o masa erau neutralizati. Alte fractiuni de secunda, si alti 2, de pe balustrada de la etaj, nu mai erau. In lipsa de ascunzatori, a rasturnat o masa ,si s-a adapostit dupa ea.Timpul sa scoata pusca la bataie. Plus ca i se parea mai usor sa reincarce pusca decat tot taraboiul cu reincarcatul pistoalelor cu butoias, deci toata lumea era fericita. Ma rog, mai putin banditii.
Ceilalti 2 care mai erau la parter au fost eliminati repede, nu se asteptau la o putere de foc asa de mare din partea lui M. Elementul-surpriza si-a dovedit inca o data efectele. Omul de sus nu a apucat sa reactioneze nici el la timp. M a reincarcat si a pornit precaut inspre scari. Cizmele nu il ajutau sa pastreze discretia, lemnul scartaind parca doar ca sa ii strice lui M planul de a-si pastra pozitia necunosuta. Acest lucru l-a fortat sa incerce alt plan. A inceput sa alerge cu pistolul inainte, impuscaturile ce au urmat luand proportii confuze pentru martorul acestor momente. Sangele cuprindea tot mai mult din suprafata peretilor , banditii cazand unul dupa altul. Brusc, tumultul se oprise, iar M era inca in picioare, neatins. Semana cu un western de duzina. M se apuca sa verifice trupurile neinsufletite ale celor invinsi, in speranta sa gaseasca un indiciu catre ceea ce trebuia sa faca. Brusc, o voce intrerupse tacerea:

-Vino afara!
M recunoscu acea voce. Ii ramasese de atata vreme infipta in adancul mintii sale. Dar stia dinainte ca el trebuia sa fie liderul acelor banditi.
-Stiu ca de multa vreme ma cauti! De fapt si eu eram curios sa stiu cum arati!
M cobori si iesi afara ,nu inainte sa isi pregateasca armele. Kojak statea in mijlocul strazii, echipat cu o geaca lunga de piele si o palarie neagra.
-Deci asa arati...
-Nu ma tii minte? Asa de repede ti-am pierdut memoria, Kojak?
-Ce memorie sa pierd? Inca nu te-am gasit in vremea ta ca sa devii ceea ce esti acum.
I se parea lui M ca avea trasaturi mai tinere ale fetei...
-Atunci hai sa terminam treaba asta inainte sa inceapa!
-Daca ma omori, nu vei schimba nimic. Va veni altcineva in locurile noastre. Tu desigur ca nu vei mai exista in acest loc. Vei reveni la viata ta marunta care iti fusese data. Nu stiu ce s-a intamplat, dar sunt sigur ca ti-am dat viata pe care nu o vei fi avut niciodata.
-Maruntul ala era tot ce aveam! Nu aveai nici un drept sa mi-l iei!
Manat de furie, si de o ura care era atat de puternica incat nu putea fi din sufletul sau, M scoase pistolul. In clipa urmatoare, fusese aruncat in marginea strazii.
-Sunt surprins ca pe tine te-am ales sa "imi urmezi". Esti atat de slab, lasi universul sa te controleze! Rezista, omule!
Aruncatura il luase aerul din piept lui M, dar acea furie nu il lasa sa renunte. Incercand sa indrepte pistolul catre Kojak, simti cum arma ii era smulsa din mana.
-Tot nu renunti ,nu? Tu nu poti risca sa ma omori, dar eu nu am nimic de pierdut. Tot ce aveam nevoie de la tine am luat din momentul in care te-am intalnit in viitorul meu si trecutul tau. Dar intai sa ma distrez cu tine...
M fusese aruncat cativa zeci de metri intr-o cladire. Forta impactului il lasa pe M prabusit cateva secunde. Era atat de ametit incat nu mai era capabil sa simta furia trimisa de Univers. Ridicand capul, M observa o lumina orbitoare, albastra. Era un portal! Nu avea nici o sansa, trebuia sa intre acolo! Era la cativa metri, putea sa faca asta. Haotic, incerca sa se ridice in picioare, si se indrepta cum putea inspre portal. Un strigat se auzi in spate, si trecu pe partea cealalta.