[-Croiala-]

M a fost dus catre satul indienilor. Era foarte curios de ce putea sa stie acest Corb-Alb legat de toata aceasta poveste. Spera ca drumul batut pana aici sa nu fi fost in van. La intrarea in sat, M vazu indienii stransi pe langa corturi, uitandu-se inspre el, ca si cum stiau ce este el sau ca ar fi cineva puternic. Parea sa urmeze o serie de dezvaluiri interesante. A fost condus pana la cel mai mare cort, doi indieni cu sulite ramanand langa intrare pe posturile de strajeri.
Intra incet in cort. Era un spatiu enorm, puteau sta in picioare si 20 de persoane, in timp ce alte corturi nu permiteau nici macar unui om sa nu stea cocosat. Undeva in spate ,era un barbat, trecut de varsta a 2-a, cu parul alb, si ornat cu numeroase motive amerindiene. La o privire mai atenta ,M observa ca acel barbat nu era indian, ci alb.

-Surprins?
-...se pare ca stii multe despre mine, normal ca sunt surprins.
-Normal ca stiu despre tine!
-De ce? Nici eu nu sunt sigur ce stiu despre mine, si am avut mai mult timp la dispozitie decat toti muritorii ce au venit si au plecat. Iar tu imi vorbesti ca si cum am fi petrecut ani impreuna, desi nu e cazul de asa ceva.
-Mi s-a spus tot ce a fost nevoie sa stiu, pentru a-ti transmite tie.
-Ce anume stii tu despre ce caut eu aici?
-Ai auzit vreodata de soarta? Destin? Menire? Tu doar un lucru ai din toate acestea: menirea! Asta te face special! Nu esti obligat sa iti urmezi destinul, pentru ca tu nu ai asa ceva. Tu esti cel mai liber om din cati exista pe lumea asta, si cu asta iti vei atinge menirea.
-Care e menirea mea atunci? Sa il gasesc pe el si sa ma razbun? Cine e el?
-Existi deoarece Universul vrea echilibru. Toate universurile depind una de cealalta, oricat de mult nu ar parea asa, iar tu esti si factorul de legatura. Fara legatura, lumile s-ar prabusi unele peste celelalte, in cautarea unei punti de legatura. Tu ai in tine cate un pic din fiecare lume.
-Dar eu m-am nascut pe lumea asta, nu in vreun laborator al Universului sau prin vreo minune.
-Asa si este adevarul. Kojak ti-a dat acest dar pe care el il avea de la cei dinaintea lui.
-Vrei sa spui ca... eu sunt ceea ce el a fost?
-Da, dar nu mai este asa ceva. S-a abatut de la menirea sa. Eternitatea l-a imbatat, vrea sa distruga ceea ce a incercat sa protejeze.
-Atunci de ce m-a creat pe mine? De ce eram necesar in planul lui?
-Asta numai el stie din pacate.
-Deci menirea mea e sa mentin balanta universului. Inseamna ca trebuie sa-l elimin pe Kojak?
-Probabil, asta nu eu ti-o pot spune.
-Dar cine?
-Nu cine. Ce. Toti cei ca tine sunt sau au fost in serviciul Universului. Dar acesta este prea mare si complex pentru ca inclusiv oameni cu calitatile voastre sa il inteleaga. Pentru acest lucru ,Universul a lasat un ajutor: o carte. Cartea Cunoasterii, cea care are mereu deschisa pagina cu raspunsul intrebarilor pe care le are cel ce o tine in mana.
-De ce e nevoie de o carte? Nu putea Universul sa ne faca sa intelegem direct ce avea sa ne spuna?
-Ar fi insemnat sa fiti si mai puternici, Universului nu i-ar conveni sa ii fie contestata autoritatea. Exact asta face Kojak acum.
-Atunci de ce Universul nu actioneaza de unul singur, de ce nu isi face echilibrul cu propria sa mana?
-Asa cum o planeta nu se poate autoechilibra la dezechilibrari majore, asa nici ceva atat de vast precum Universul nu poate asa ceva. Cu cat ceva este mai mare, cu atat dimensiunea lui il face mai vulnerabil in raport cu ceilalti. Acum trebuie sa ne grabim, deoarece timpul ne preseaza.
-De ce?
-Pentru ca si Kojak o cauta.
-De ce nu o are?
-Cel dinaintea lui a considerat cartea un obiect inutil. A cautat multa vreme un loc unde sa o ascunda.
-Lumea asta ce avea asa de special?
-Ignoranta. Acum hai sa mergem.
-Spune-mi unde e ,si ma voi duce eu. Voi ajunge sigur mai repede de unul singur.
-Arat eu batran, dar nu ma subestima. Am asteptat acest moment toata viata. In plus, mi s-a spus ca trebuie sa iti arat drumul personal.

Cateva clipe mai tarziu ,cei 2 au iesit din cort. Corb-Alb striga sa i se aduca 2 cai, iar M era pus pe ganduri de ce aflase. Existenta lui nu tinea de propria persoana ,ci de existenta altora. Era isna fericit ca stia cine este tinta lui, desi avea alte motive sa il vaneze.
Au mers calare pana la apusul soarelui, iar apoi au facut tabara. Au mancat niste pesti luati dintr-un rau aflat in apropiere.
-De ce esti alb?
-Hehe, credeam ca n-o sa ma intrebi niciodata asta! Am fost gasit de o femeie pe malul unui rau. Inca am cosuletul in care m-au gasit.
-Dar atunci cum ai ajuns sa fii inteleptul satului?
-Viziunile pe care le-am vazut nu erau legate numai de tine. Am avut previziuni care s-au adeverit, iar satenii m-au considerat salvatorul lor. Asta dupa ce tribul a trecut prin grele incercari. Masacre, foamete. Cand au vazut ca ce spuneam eu se adeverea, m-au ales intelept al satului, iar de atunci tribul s-a dezvoltat.
-Dar tu nu ai nici un fel de idee de ce ai primit astfel de viziuni?
-A fost alegerea Universului. Nu stiu ce motive o fi avut ca eu sa vad tot ceea ce vad. Haide sa ne culcam, avem drum lung si anevoios maine!