[-Moment-]

Asa a aflat M cum statea treaba. Acei oameni ii aduceau constant marfa, pentru ca el s-o vanda, iar in fiecare saptamana se ducea in Piata Gradinii ca sa predea o bucata consistenta din incasari. Nu ii stia dupa nume, dar stia ca aceste produse nu erau singura lor sursa de venit, deoarece incasarile erau destul de mici pentru o banda atat de mare.
Dar au stabilit un plan. Coincidenta facuse ca in ziua aceea sa fie ziua de plata, asa ca M il urmarea pe Bramir pana in locul tranzactiei, iar apoi il urmarea pe colector. Nimic mai simplu!
Piata Gradinii era un loc de o frumusete rara, ingrijita foarte atent, aproape obsesiv, de catre oamenii angajati de autoritati. Probabil ca frumusetea acelor flori nu era data de felul in care aratau, ci din cauza ...noutatii lor pentru M. Nu a fost niciodata un botanist fervent, dar aceste flori iti rapeau privirea, fiind pe deasupra, si aranjate intr-un mod foarte estetic, nefiind aranjate ca si cum ar fi vrut sa iasa din pamant si sa-ti sara in ochi, ca o lacusta, ci erau armonios asezate, complementare si... Cuvintele erau de prisos pana la urma urmei, o munca buna nu trebuie laudata, ci admirata si respectata, fiind unul din crezurile lui M.
A luat loc in una din multele bancute ale acestui parc, langa un iaz aranjat cu acelasi talent, populat cu niste pestisori necunoscuti lui M, dar foarte frumosi. Coelctorul s-a lasat asteptat, dar intr-un final, un Imperial (un om, mai pe sleau) il abordeaza pe Bramir si realizeaza tranzactia saptamanala. Din acel moment, M nu l-a mai scapat din ochi, desi nu era foarte greu de facut acest lucru. Drumul l-a purtat pana in cartierul portuar, acolo unde treapta de jos isi construia casele saracacioase. Omul intra intr-una din case, lasandu-l pe M cu o dilema: ce sa faca mai departe?
El vroia sa anihileze reteaua, asta implicand sa ajunga pana in capatul celalalt al retelei. Asta ar fi insemnat sa il urmareasca in continuare pe colector si sa gaseasca superiorii sai. Acest lucru ar fi insemnat la randul sau o actiune lenta ,nefiind o metoda pe placul lui M, dar probabil cea mai sigura. Daca ar fi intrat peste el, nu avea de unde sa stie ce va afla ,sau daca va afla ceva. Dar vroia sa riste!
Se duce la pragul usii. Cum sa intre? Spectaculos! A spart usa de la usa, navalind inauntru asupra omului care nu a avut suficienta viteza de reactie.Interogatoriul a fost la fel cum s-a obisnuit sa le faca:violent. L-a batut atat de tare incat abia mai putea vorbi. Norocul a fost ca a vorbit.
Gasca activa si in Leyawiin, acolo fiind cartierul lor general, marfa fiind furata, conform banuielilor. In Orasul Imperial, cel care se ocupa de distribuire si de afaceri era un om pe nume Globerg, care avea locuinta in Oras. Atat avea nevoie sa stie, M plecand din incaperea devastata, in mijlocul careia zacea, abia respirand, nefericitul.Stiind si adresa, M nu trebuia sa faca altceva decat sa astepte. Din nou. De data asta in ziua cand venea marfa, pentru a putea actiona mai ferm.
A venit si noaptea mult-asteptata. M s-a pozitionat strategic, intr-un loc retras privirilor, pentru momentul intrarii corabiei in port, moment care nu s-a lasat asteptat prea mult. In bezna noptii, corabia s-a asezat la docuri. Acolo ii astepta un grup de oameni, pregatiti sa descarce. Pareau agitati, sigur il asteptau, insa el era gata sa isi faca miscarea. Se scufunda in apa si inoata pana la corabie, cautand un loc prin care sa intre nedetectat. Nu i-a luat mult, avand cateva cunostinta in domeniul vaselor. Odata gasita insa, intrase in burta corabiei, unde era depozitata toata marfa. Nimerise unde trebuia, obiecte ca in magazinul lui Bramir erau acolo. In timp ce scotocea printre lazi si cutii, observase ceva ciudat, un pachet mare, alb ,infasurat cu sfoara. Dupa o inspectie scurta, a ramas surprins. Era skooma! Skooma era echivalentul marijuanei, doar ca mai halucinanta. Banditii astia faceau o groaza de bani din traficul asta! Trebuiau opriti! Insa nu mai era timp de planuit, in clipa imediat urmatoare au inceput sa coboare pe scari pentru a lua marfa.
Si-a scos din teaca mandria sa: o sabie ornata in mijlocul lamei cu motive arborescente, cu un maner stabil si cu un tais ...eficient! A fost observat destul de repede, respectivii chemand ajutoare, insa prea tarziu pentru ei. A re-deprins destul de repede arta manuirii sabiei, niste marinari nefiind deloc o competitie dura, decat pentru podea. E destul de greu sa te lupti si cu cate 3 sabieri deodata, dar M a ramas concentrat in fiecare moment al luptei, taind, parand, injunghind sau ciopartind dupa nevoi si posibilitati. Urcand scarile, ajunsese intr-o incapere, pe care el ar putea numi-o "bar", avand multe mese, si multe cai de acces. De altfel, era burdusita cu oameni, din care se distingea o figura. Un om nu foarte inalt, imbracat mai bine decat ceilalti. Era liderul lor!

-Ne-ar fi de folos un om atat de iscusit ca tine!
-Degeaba, castig suficient de la Ghidla!
-Hahahaha! Esti cu amaratii aia, care nu stiu nici macar cum sa-si gaseasca propriile izmene? Te-au trimis ca sa-mi sapi afacerea, nu? Te-au trimis pentru ca ei nu au venit cu ideea!
-Ce idee? Sa furi de la oameni care traiesc de pe o zi pe alta, si sa-i droghezi cu skooma? Asta e ideea ta geniala?
-Nu imi pasa, am profitat de ocazia ce mi s-a oferit! Si nimeni nu imi va lua munca mea! NIMENI! Daca ai curaj, infrunte-ma!
-Am curaj, pentru asta am si venit!

Oamenii s-au retras in spate, lasand loc in mijlocul incaperii ,la fel de plina de mese si scaune.Liderul intotdeauna a fost cel mai puternic sau cel mai inteligent. Acest lider avea ambele caracteristici,lucru care inseman ca stia sa si manuiasca sabia, fiind o provocare sa il invingi. Desigur ca s-au mai folosit si de mese sau de scaune, dar acest lucru nu a scurtat lupta.Insa in final ,tot M a castigat, culmea, nu dupa ce l-ar fi taiat cu sabia, ci dupa ce l-a dezechilibrat pe adversarul sau, acesta cazand si lovindu-se la ceafa si spargandu-si capul. Ironic.
Dar asta nu a fost finalul, oamenii repezindu-se catre M, fortandu-l sa fuga. Finalul e previzibil. Da, corabia a sfarsit mistuita de flacari. Gratar. Era o corabie frumoasa, dar evenimentele au fost de asa natura incat nu a mai supravietuit conflictului.
In fine, important a fost faptul ca si-a indeplinit misiunea, diistrugand reteaua de traficanti, deoarece e greu de banuit ca banda ar fi avut ceva mai mult decat atat.
M era apasat insa de ideea ca ar putea ramane pe aceste meleaguri o vesnicie. Totusi, avea un om de gasit, si raspunsuri de aflat...