Aranjament

Azi am inceput dintr-o data sa imi aranjez biroul, in timp ce scriam un nou post din poveste. Sunt obsedat de ordine, totul are un loc al sau, iar cu cat ocupa mai putin spatiu vital, cu atat mai bine! De fapt totul a pornit de la suporturile mele de creioane, pixuri, rigle, etc. Cum asa? Pai cand cineva folosea ceva din suporturi [in cazul asta, mama mea avea nevoie de un pix], nu mai era in stare sa il puna la loc, pentru ca toate erau foarte inghesuite, si numai eu stiam cum sa le aranjez ca sa stea infipte cum trebuie. Cel mai dificil mi-a fost sa-mi dau seama cum sa asez compasul, fiind cel mai voluminos. Si pun pariu ca nu veti ghici la ce il folosesc, pentru ca da!, e cel mai utilizat obiect, aproape saptamanal chiar!
Totul a degenerat, extinzandu-se la nivelul intregului birou, suportul de CD/DVD-uri, zona centrala a axului biroului si apoi sertarul principal, care nu are ,dupa cum v-ati astepta, carti si caiete, ci "pusculita" de bani, buletin, si tot felul de chestii utile. Dupa vreo 20 de minute de aranjat sertarul am ajuns la concluzia ca trebuie sa eliberez din spatiu. Radical! Asa am inceput sa scot icoane (?), insigna din generala (pe care am folosit-o doar in clasa I ), o insigna cu Sfanta Parascheva , ascutitoari, inclusiv cu fluier (?!), si un stilou, plus un calculator de buzunar nefolosit...junk junk junk. A, si o bucata de plastic in forma Romaniei, pentru geografie. De ce era la mine asta?
Acum suporturile... Le-am dus in baie si le-am curatat de praf, descoperind ca inca am un stilou chinezesc din clasa I (????!!!!), pensule (mda), si multi calti de praf! Cea mai interesanta descoperire a fost mult-pierduta cheita a acum-nefolositului cesulet cu cuc! O da, cred ca de vreo 7 ani tot caut cheita aia!
Practic rascolind biroul am rascolit si destule amintiri care, din fericire, nu erau neplacute. Si apoi am fost uimit de faptul ca ,in 4 ani de cand am biroul asta, am adunat atat de putine nimicuri. Da ,e absurd, dar maretia cuiva nu e cumva data de resturile ramase in urma? Nu cumva acele resturi creeaza o imagine a faptelor sale? Ca totusi nu vorbim de un context in care reciclarea sa fie cel mai bun prieten al omului!
Pana la urma ,am eficientizat spatiul biroului, lucru care ma satisface pana la culmea org ... extazului. Daca voi reusi aceeasi eficientizare pe toate planurile, atunci chiar voi ajunge pe culmea cuvantului cenzurat/inlocuit! :))