Povestea gandacului

E o ora nepotrivita sa scriu, la ora asta in mod cert trebuia sa dorm.Dar probabil ca ma simt inspirat. Dupa o seara in care am fost in stare de soc (nu imi puteam imagina in viata mea ca CFR sa piarda atat de categoric in fata lui Anarthosis!), si apoi intr-o stare de gandire-analiza, revazand un film cu Ethan Hawk si Uma Thurman, m-am indreptat spre baie. Acolo am dat de un gandac. O scena destul de comuna, doar ca acum trebuia sa il omor. Era intr-un cotlon, asa ca am luat spray-ul, care era in premiera la indemana. Fas-fas!, nu parea prea ofensat, dadea un pic din antenute si se misca ca beat. Neah, tre' sa-l strivesc. Am uitat sa specific, nu am gresie sau faianta in baia aceea. Suna de parca as fi din lumea a 3-a ,dar nu e o tragedie. Mai ales ca pe jos sunt plastice. Plasticele cu care au venit, ironic ,cutiile cu gresie. De acum 6 ani.
In fine, am luat un bat pe jumatate manjit cu vopsea/ipsos/aracet. Parca era si un bat mai lung, cu care se tineau rufele la uscat deasupra cazii (??)... Acum sa-l sfaram pe fraier! Mana tremura. Da, imi e frica de gandaci! Si de albine, si de viespi... Da, imi e frica de gandaci de parca imi vor face rau.In final l-am rapus ,l-am luat cu o bucata considerabila de hartie igienica, aruncat in veceu. Dupa aia mi-am indeplinit glorios datoria masculina si am folosit veceul in scopul pentru care a fost creat. Scopul mic. Si am tras apa. Ma intreb care a iesit mai umilit din confruntarea asta.
Acum stau sa ma intreb. Cu ce au gresit ei? Sunt scarbosi, dar cred ca e o minciuna.Ma uit pe bratele mele, arse de soare pana la gradul 3, in urma cu 2 saptamani. Ma uit la aceste brate si cred ca noi suntem cel putin la fel de scarbosi. Am cateva straturi bune de piele decojite, sub ele aflandu-se o piele fina. De fapt nu fina, ci plina de bube. Daca stau 10 secunde la soare, apar pete rosii. Daca stau 1 minut la soare, petele devin niste bube rosii si scarboase, similare cu niste cosuri pline cu puroi. Asta in timp ce am fasii de piele care abia asteapta sa paraseasca conformatia mea. Asa ca stiu cu ce au gresit gandacii, nu au puterea!
Ciudat, eu stau aici, la 3 noaptea, scriind la blog despre frica mea de...ce? Luni plec in Elvetia, iar eu stau aici si am mustrai de constiinta si gandiri filosofice. Ma intreb daca o sa ma ajute aceasta ganmdire continua. La fel de ignorant voi ramane cel mai probabil. Intrebarea e, cine ne arunca pe noi in veceu?