[-Avant-]

Logic, primul sau gand era "unde naiba sunt?". Nu se putea spune ca locatia era familiara. O zona de deal, acoperita cu iarba ianlta, iar in departare se profilau, pe de-o parte dealuri impadurite, iar in partea cealalta o mare, sau un ocean. In mod curios, pistolul si pusca din mainile sale incepeau sa aiba o reactie ciudata, similara cu cea a unui castel de nisip suflat de o rafala puternica de vant. Multe lucruri mai trebuiau invatate despre aceste portaluri.
Soarele stralucea intens, insa caldura nu era sufocanta. Trebuia sa gaseasca insa o padure, anii petrecuti in salbaticie il invatasera ca hrana abundenta putea fi gasita acolo. Directia de mers era evidenta. In timp ce mergea incepuse sa observe ca pantofii sai ,negrii si luciosi, incepeau sa aiba soarta armelor sale. La fel si costumul sau, nu foarte elegant. Dar de ce camasa de dedesupt ramasese intacta? Ce-i drept ,ar trebui sa fie recunoscator, si asa arata ridicol in chiloti, bine ca a ramas cu un minim vestimentar. Macar nu va trebui sa-si piarda vremea confectionandu-si prea multe articole de imbracaminte...
Iarba deasa era incomoda, M fiind nevoit sa-si croieze drumul prin desisul vegetal. Dupa cateva minute bune de impins iarba, ajunsese pe un drum pavat. Drum isneamna asezari umane! Excelent, dar pe ce drum sa o ia? Se uitase la dreapta, drumul o ducea in susul dealurilor. Privind in stanga, drumul o lua la vale, iar in orizont se contura un castel. Medieval. Hmpf, cine stie pe unde naiba a nimerit! A luat-o in josul vaii, mergand alene. Oraselul nu parea sa aiba un stil cunoscut, lucru curios si chiar ingrijorator! El a trait toata istoria umana, normal ca stie cam tot ce se poate sti despre asezari umane.... Contunuase sa mearga, insa la un moment dat sunetul marii departate incepea sa fie inlocuita cu un alt sunet. O intoarcere brusca ii arata un barbat calare, purtand o armura. M imediat incearca sa evite calaretul, dar observa ca respectivul nu avea intentii ofensive.
-Buna ziua ,domnule! spune omul, intr-o engleza clara si perfecta. Anglia? Dar orasul ala nu arata nici macar a colonie britanica. De fapt stai asa, colonie medievala?
-Buna ziua! Puteti sa-mi spuneti unde ma aflu?
-Desigur! [un calaret cu spada sa vorbeasca politicos unui om pe jumatate gol?] Te afli pe Drumul Aurului! [Cum? Asta pe unde o mai fi venit?] Continuati pe drumul acesta inspre vest si ajungeti in orasul Anvil, iar in partea opusa este Kvatch si Skingrad.
-....Multumesc pentru informatii!

Calaretul pleca, iar M ramasese pironit in acelasi loc. Socat! Asa ceva nu se putea intampla! Denumirile toate ii erau familiare! Nu erau locatii cunoscute de el, erau....locatii dintr-un joc! Fictionale! Era intr-un joc? O parte pozitiva avea toata aceasta poveste: stia unde trebuie sa se duca, si ce sa faca: sa mearga spre Anvil!
Unde se afla el de fapt? Ei bine, se afla in vestul provinciei-capitala a Tamrielului, Cyrodill. Orasele aflate in Cyrodill erau Anvil, Bravil, Skingrad, Kvatch, Cheydinhal, Choroll, Bravil,Leyawiin, si bine-inteles, Orasul Imperial. Imperiul era condus de dinastia Septim, desi nu stia daca inca mai era la putere. Imperiul mai avea si alte provincii, cum ar fi Skyrim, Morrowind, Hammerfell, Valenwood, Elsweyr si Mlastina Neagra. Fiecare regiune avea istoria si specificul ei, la fel ca fiecare oras din Cyrodill.
Anvil era un oras-port important, fiind cam singurul din "bransa" aceasta din intreaga provincie, in afara de Leyawiin si Orasul Imperial. Se putea spune ca e un orasel dragut, fiind singurul care avea castelul in afara orasului, pe o insulita de la marginea portului.
Zona cea mai "saraca" estetic era, desigur, portul, unde se gasea inclusiv un bordel, plin cu marinari neprietenosi, si un magazin cu o selectie destul de variata. Interiorul orasului insa statea destul de bine, avand si cateva vile. Cersetorii erau putini, dar erau, ca in orice oras, o prezenta constanta in piata centrala. Magazinele erau destul de utile ,avand preturi destul de avantajoase si produse pentru toate nevoile si gusturile posibile, pastrand proportia fata de targurile din Orasul Imperial desigur.
O alta prezenta a orasului erau cele 2 ghilde: cea a Magilor si cea a Luptatorilor. Ghilda Magilor avea o istorie destul de dubioasa si oarecum necunoscuta lui M, dar cea a luptatorilor ii era la indemana. Inainte de istoria scrisa a Tamrielului, aceste ,e;eaguri erau conduse de antica rasa Ayelid, stramosii elfilor. Ei au condus pentru multe secole, in final pierzand conducerea in fata fostilor sclavi, oamenii. La sfarsitul primei ere, Tamrielul era impartit sub multe conduceri, avand loc multe lupte pentru preluarea controlului, intr-un alt final, toate regatele umane fiind unificate . Insa razboaiele cu Ayelizii si razboaiele civile au lasat in urma o armata inuficienta pentru asigurarea ordinii. Aici a intervenit ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Ghilda Luptatorilor, o asociatie care isi vindea serviciile celor care aveau nevoie de ele. Astfel, daca un om avea nevoie de curatarea unei mine de creaturi, depunea un contract la Ghilda, iar cel/cei care il indeplineau luau cota-parte din suma depusa de acel om. Totul a inflorit, Ghidla avand sucursale in fiecare oras important din Cyrodill.Anvil era mai deosebit, aici gasindu-se principala baza de antrenament a Ghildei, un lucru oarecum surprinzator, dat fiind faptul ca exista tendinta de centralizare, adica de a aglomera totul in capitala. Probabil ca aceasta curiozitate era necesara, pentru a evita sugrumarea acelui oras si asa supra-solicitat.
Dar pana la urma ,cum era posibil asa ceva? Cum putea sa ajunga intr-o lume virtuala, deci fictiva? Faptul acesta ii intrecea puterea de intelegere, pur si simplu ,atatia ani in lumea reala... Sau "reala"? Care era adevarul si care era fictiunea? O fi trait intr-o fictiune pana atunci? El si existenta lui erau o minciuna? Barbatul misterios, pe care il cauta de atatia ani era o aparenta? Gandurile acestea il omorau, il faceau sa se simta disperat si fara scapare. Asta o fi pretul cunoasterii?