[-Impletire-]

Si M simti imediat ce se lasa prin portal , ca se asezase cu spatele pe ceva moale. Parea ciudat, pentru ca nu era nici pamant, nici o saltea , covor sau nisip de pe malul marii. Le simtise pe toate acestea si le-ar fi recunoscut oricand le-ar fi atins, dar se parea ca nu era cazul in acel moment. Deschizand ochii, dadu cu privirea intr-un alb , ca laptele, vaporos si unduindu-se lent, desi nu se simtea nici o adiere de vant. Nenatural, poate, dar in mod cert straniu pentru M.
Ridicandu-si mijlocul, realiza ca nu mai simtea acea durere terifianta careia ii era stapan in urma cu cateva clipe. Disparuse brusc, iar M nu isi mai simtea capul strans ca de o menghina si nici simturile nu ii mai erau inaccesibile. Dar nu se bucura prea tare, pentru ca in jurul lui nu era nimic solid, doar aceeasi albeata. Nu stia unde ajunsese sau cum, in momentul acela incepuse sa se gandeasca doar la cat de mare e distanta de la care va cadea, un gand infricosator pentru destui.
M se ridica in picioare, incercand sa se lamureasca. E inutila observatia ca nu mai vazuse niciodata asa ceva, lumile in care pasise erau mult mai apropiate de lumea sa. In schimb lumea aceasta parea ca e formata dintr-un ocean infinit de alb, moale, subtire, si totusi care bloca vizibilitatea dincolo de cativa metri. Facu cativa pasi tematori, dar suprafata era aceeasi in toate directiile. Si la fel, in toate directiile nu era nimic decat acest val care pentru M semana tot mai mult cu o ceata groasa. In mod curios, nu era nici un miros, iar aerul era usor de respirat, in ciuda cetei groase.
A mers cateva minute, ratacind fara sa stie daca va calca pe ce trebuie. Totul arata la fel. Nici nu stia daca pasea pe o podea sau pe un perete, deoarece nici gravitatia nu stia daca exista, ca fenomen, acolo. Dar acest sir de ganduri i-a fost intrerupt de ceva care spargea monotonia. O parte din ceata parea ca isi schimba culoarea catre un albastru discret. Cand M se indrepta catre acea culoare, devenea tot mai evident, Ii era familiara, din acea pestera dinaintea ultimelor 3 calatorii. Parea ca trecuse atata timp de atunci, desi pentru M au fost decat cateva saptamani.
Continuand sa paseasca inspre acea lumina, M isi dadu seama ca ceata parea sa se rarefieze. Astfel, se gasi in fata unui luminis, inconjurat de acelasi alb predominant, iar in interior se afla o sfera albastra, sursa acelei lumini colorate.

-Bine ai venit, M. Te rog, ia un loc.
In clipa imediat urmatoare, langa M s-a materializat o bancuta de lemn. A fost surprins, nu atat de materializare, care nu era cu nimic mai ciudata decat restul lumii aceleia, ci de calitatea finisajului. Daca ar fi vazut in realitate acea bancuta, putea sa afirme cu certitudine ca cel care a realizat-o era un mester cu mare pricepere. Dar ce era realitatea pana la urma?
-Multumesc pentru amabilitate. Nu stiu exact cu ce sa ince...
-Aceasta este lumea pe care noi am creat-o pentru a ne putea pastra existenta intacta.
-Vroiam sa intreb de cum de stiai ca imi plac bancile de lemn lucrate astfel, dar merge si raspunsul asta.
-Va trebui sa ne ierti, se pare ca trebuie sa ne obisnuim cu faptul ca nu toti stiu de la bun inceput in ce constau anumite lucruri.
-Ilumineaza-ma...sau iluminati-ma.
-Nu este nevoie sa ai suspiciuni legate de intentiile noastre. Sunt multe chestii pe care vrem sa ti le impartasim spre binele tau.
-Binele este relativ si stiti foarte bine asta, asa ca nu e nevoie sa imi spuneti povestile acelea cu bunele intentii, pentru ca le stiu. Vreau sa stiu ce esti...sunteti...ma rog, ca sa putem discuta fara sa ne jenam din 2 in 2 propozitii din cauza unor neintelegeri.
-Ce urat privesti viata, M! Dar mai bine sa iti explic. Ti s-a spus deja despre Univers, Kojak, menirea ta si menirea lui Kojak si al altora dinaintea lui. Ei bine, ti s-au spus gresit anumite lucruri, in mod intentionat. In primul rand, Universul nu conduce totul, nu este unica entitate suprema. Atunci cand timpul nu exista, s-au adunat Universul, Echilibrul, Cunoasterea, Ordinea si Existenta si au hotarat sa isi lase deoparte conflictele si sa puna mana de la mana pentru a crea toate lumile. Fiecare din aceste 5 elemente au contribuit in mod egal, alaturandu-si caracteristicile pentru a pune in aplicare acest plan. Astfel, Existenta i-a oferit o structura fizica si spirituala, Universul i-a oferit un cadru in care sa se manifeste, Cunoasterea i-a dat posibilitatea sa se extinda si sa se imbunatateasca, , Echilibrul i-a dat capacitatea de a se auto-regla , iar Ordinea le-a mediat pe celelalte 4 . Evident, aceste capacitati nu erau suficiente de unele singure, astfel existau acei agenti ai Echilibrului. Kojak a fost unul dintre ei, dar nu lucra pentru Univers, ci pentru toata aceasta masinarie, in numele Echilibrului. Dar deviez si nu le iau in ordine. O vreme, totul a fost in regula, mecanismul functiona, iar cele 5 Elemente erau multumite. Asta pana cand Universul a dorit sa puna mana pe putere in detrimentul celorlalti 4. Problema era ca nu toti i s-au opus acestor tendinte, Cunoasterea, de exemplu, e mai mult interesata de raspandirea cunoasterii prin lumi, oferindu-i Universului acea carte pe care o cari tu, strict pentru a raspandi infomatie.
-Pai si atunci cum sta treaba cu asigurarea comunicarii intre mine si Univers? Ia uite...
-Nu o poti deschide aici, iti explicam pe parcurs. In continuare, Universul ,si de fapt nici unul din elemente, nu poate rupe legatura cu celelalte cu celelalte asa de usor, deoarece ar insemna disparitia lor, acelasi lucru impiedicandu-le sa incerce sa distruga Mecanismul. Asadar, desi Universul ofera cadrul in care Mecanismul sa se desfasoare, smulgerea contributiei sale ar duce la moartea a tuturor celor 5 Elemente. Dar exista o problema, Mecanismul poate sa elimine Elementele fara sa-si piarda caracteristicile mostenite de la acestea, iar Universul de asta a vrut sa profite. A apelat la Kojak, pentru a crea dezechilibru, cu scopul de a inlatura cel mai virulent adversar al Universului, pentru ca apoi sa il scape din mana.
-Ce s-a intamplat de l-a scapat din mana?
-Asta nu stim, din pacate.
-Dar stai asa, stiti foarte multe, dar nu mi-ati explicat cine sunteti voi.
-A, da, uitasem asta. Eu sunt Ordinea.