O zi afara

Suna de parca as iesi dintr-un buncar anti-nuclear dupa cum am aranjat titlul, dar nu sunt eu de vina ca limba romana e interpretabila :P

Azi am fost sa iau un caou pentru cineva ,prin Bucur Obor. Ciudat loc de a cauta cadouri, dar din lipsa de inspiratie nu am ce-i face. De fapt nici nu stiu de ce pomenesc treaba asta, pentru ca partea asta nu e deosebita, iar eu scriu doar despre lucrurile deosebite :D
Am fost de foarte multe ori prin Bucur de-a lungul vietii mele. Cand eram mai mic, mergeam aproape saptamanal acolo, cu mama mea, cautand diverse lucruri, sau mergand la oftalmologul care isi avea sediul in subsolul, actualmente in renovare de vreo 2 ani [desi termenul era de doar 12 luni]. Mergeam la oftalmolog pentru exercitiile pentru ochi. Daca nu ar fi fost ai mei, as fi blestemat perechea asta de ochi de o groaza de ori probabil, dar eh! astea sunt lamentari de ochelarist.
Eu in general ma pot lauda cu simtul meu de orientare, foarte rar ma pot rataci, si de obicei memorez foarte repede traseele. Nu si Bucur Obor! Am invatat cu adevarat magazinul cand eram abia prin liceu, la mai bine de 6-7 ani de primele mele incursiuni pe acolo. Greu de inteles de ce, probabil din cauza reperelor care se tot schimbau odata cu rafturile magazinaselor...
Un lucru e cert: Bucur este foarte obositor pentru cel ce cauta un produs! Nevoia abundenta de a focalaliza , culorile stridente si agitatia provoaca migrene destul de neplacute. Practic, fiecare centimetru patrat are ceva diferit, iar fiecare centimetru patrat ofera o multitudine de produse care incearca fiecare sa-ti ia ochii cat mai repede si mai tare. Practic, aceasta e una din putinele ocazii cand imi simt ochii violati cu bestialitate de mintile diabolice ale vanzatorilor. Yuk!
Tin minte ca atunci cand inca mergeam la oftalmolog, mai faceam o oprire inainte de plecarea acasa: era o mini-pizzerie, aflat in una din multele zone care vand perdele si voaluri. Sincer nu mai tin minte cum erau pregatite acele pizze [nu ma interesau detaliile], dar tin minte ca pizza aceea era buna, si oarecum ieftina [10 mii?]. Acum vreo 4 ani am mai dat de pizzeria aceea, aveau cuptor cu microunde, si un frigider burdusit cu racoritoare. Acum nu mai e. Pacat.
La etaj magazinele sunt aranjate destul de urat, adica de-a lungul unui culoar ingust. Insa cel mai mic magazin, ascuns duap niste rafturi, imi capta cel mai mult atentia. Ati ghicit, avea LEGO! Colectia mea si a fratelui meu nu se poate numi fantastica, dar imi placeau la nebunie, cum se imbianau piesele si satisfactia de a vedea opera dupa atata imbinat. Am cumparat cateva LEGO-uri de acolo, daca dau de ele le pot si specifica care, cred. La fel de evident, nu mai e nici magazinul ala. Parca era cu covoare acum.
Nu stiu de ce aceasta zona imi starneste atatea amintiri, mai ales ca nu acolo am copilarit efectiv, ci 2 statii de tramvai mai incolo, in spatele blocurilor de la Iulia Hasdeu. In a 9-a am fost la nunta dirigintelui meu, un om pe care il respect si acum, chiar daca nu era din cale-afara de curajos. Dupa termianrea nuntii, am plecat cu niste colegi (colege ar fi mai corect spus), si mergeam de la Doamna Ghica pe jos. Evident ca pe Colentina [parca nu se continua Calea Mosilor dupa intersectie]. Si mergeam agale si imi simteam sufletul atarnand greu, facand pe cineva sa ma intrebe daca ma simt stanjenit cu ei. Ce ma leaga de locul asta, nu stiu. Poate Ioana cea care nu este Jo, care are casa prin zona? Ar fi o idee, dar atat de tare sa ma lege incat sa treaca anii si sa imi amintesc ca sunt legat de acest loc...
In timp ce scriam ultiam propozitie mi-am amintit de inca un eveniment. Prin februarie [sau cand era frig in orice caz] efectiv am mers pe jos de la Iancului pana acolo, si m-am plimbat prin fata blocului ei. De fapt de-a lungul intregii strazi, pana la urmatoare intersectie, parca asteptand ceva. Nici nu mai stiu ce sa cred despre mine...

P.S.: Cred ca un titlu corect ar fi fost "O zi in trecut"