[-Petic-]

Desigur ca viata lui nu se invartea doar in jurul a unor slijbe nesemnificative. Ca orice om, socializa, si intr-un fel, se poate spune ca "barmania" era slujba perfecta. Dar asta nu insemna ca singurii oameni cu care interactiona erau cei care treceau la barul cu pricina, sau angajatii de acolo. Nu, blocul de apartamente in care locuia, desi modesta si intr-o zona de mahala, tinea adapost unor oameni linistiti, care apreciau viata cu bunele si relele ei.
Tinea minte cu drag unele momente mai deosebite, cum a fost atunci cand vecina din apartamentul de vis-a-vis l-a rugat sa o ajute pentru prima oara cu instalatia de apa. Samantha, pentru ca acesta ii era numele, era o femeie tanara, lucra la o brutarie din apropiere. Dupa ce o ajuta cu diversele treburi, il invita mereu la o ceasca de ceai, purtand conversatii foarte prietenoase. O singura problema insa: toti anii de ignorare a senzatiei/nevoii de a fi cu o femeie s-au transformat in frica, ii era frica sa faca pasul urmator, dincolo de cel de buni prieteni. Probabil subconstientul sau a facut aceasta treaba intentionat pentru a-l proteja emotional. Avea pareri impartite legat de utiitatea acestui mic truc al subconstientului, dar stia ca nu putea sa faca nimic legat de aceasta ,daca vroia sa schimbe situatia. Insa un lucru era clar: tinea la ea ,ii era apropiat sufleteste si ar ajuta-o oricand ar avea nevoie de ajutorul lui.
El era ca un copil in interior. Chiar daca acel mecanism ii facea un bine, el vroia sa o invinga. Roma nu a fost construita insa intr-o singura zi... La bar totul mergea bine, mafiotii nu au mai trecut p-acolo. Doamna Cocker insa isi facea griji, l-a mustrat pentru ca a pus in pericol siguranta clientilor, dar stia ca M facuse ce trebuia sa faca, mustrarea i-o daduse doar de forma. Doaman tinea mult la el, asa cum ar face orice patron cand are un angajat serios care sa nu ciupeasca din incasarile firmei.
Acum intervine o curiozitate. De ce el nu a starnit suspiciuni traind fara sa imbatraneasca? Ei bine, anii petrecuti invatand tainele universului l-au ajutat sa descopere un siretlic extrem de tuil: sa isi simuleze imbatranirea fizica. Mai precis, a invatat sa isi schimbe aparenta conform varstei pe care o doreste, putand sa arate ca un batranel de 60 de ani, ca un adolescent sau ca un om in toata firea de 30 de ani.
Intr-o zi insa a avut parte de niste clienti mai speciali pentru el. Un tanar cuplu, care venisera sa petreaca ceva timp impreuna. Discutand cu ei a aflat ca ei erau logoditi, urmau sa se casatoreasca peste o luna. Amandoi erau foarte entuziasmati, se vedea pe chipurile lor ca ei se iubeau cu adevarat. Pentru M insa a fost ceva mai neplacut evenimentul...Cand ii vedea strangandu-si mainile ,chicotind, sau cum se priveau unul pe celalalt in ochi, si-a dat seama ca el nu are parte de asa ceva. Frustrarea ii trecea prin suflet, pana la punctul in care s-a lasat convins sa ignore siguranta sentimentelor sale.
Astfel, a 2-a zi de dimineata ,la ceaiul de dimineata obisnuit cu Samantha, o invita la o cina. Surprinzator pentru el, chiar daca a fost foarte greu sa scoata nodul sufletesc din el, a spus totul clar, fara sa se balbaie sau sa zica tampenii. Chiar si asa, nu credea ca ea ar fi tinut foarte mult cont de ...calitatea prezentarii ofertei. Cina au decis s-o ia in noul restaurant cu specific italian din zona, elegant si nu foarte scump. Ma rog, banii nu erau o problema pentru el, in anii petrecuti in State a facut nenumarate servicii diversilor oameni care erau dispusi sa plateasca asa ceva. Nu afaceri ilegale, lucruri obisnuite, gen dulgherie, carat lazi in port sau condus un camion de marfa de la depozit la un aprozar. Banii nu ii cheltuia in mod masiv, era genul care sa ii salveze pentru zile mai negre sau pentru ocazii mai speciale.
In seara marii intalniri s-a pregatit temeinic, imbracandu-se la 4 ace, sau ca sa folosim o expresie aparuta ani mai tarziu, "imbracat de fripturi", cu cravata atent aleasa, si sosete care sa se asorteze discret cu intreaga garderoba. Dupa aceea a traversat epicul drum pana la usa apartamentului ei cu 2 metri mai incolo, si a batut discret la usa, ca sa stie ca e timpul. "Inca o clipa!" venit din apartament nu l-au pregatit suficient pentru eleganta Samanthai, cu o rochie de seara care ii venea perfect. El a apreciat intotdeauna eleganta, iar aceasta ocazie i-a mai dat inca un motiv de bucurie.
Intreaga cina a fost excelenta. Mancarea rafinata, localul superb, raportat la nivelul cartierului, iar muzica era exact ce trebuie unei atmosfere calme de ambianta. Conversatia a fost cireasa de pe tort, Samantha demonstrand ca este o persoana deosebita, un suflet bun si intelegator. Probabil din cauza acestui tort, el nu s-a gandit nici o clipa ca el este intr-un restaurant italian, detinut de insusi Fabianni... Ghinionul a facut insa ca mafiotii de la bar sa il observe in restaurant. Aveau o polita de platit, Fabianni aflase de evenimentul cu pricina, si vroia sa fie rezolvata problema repede.
Erau oarecum surprinsi ca el era in restaurant, nu se asteptau ca un barman sa poata plati o masa in acest restaurant. Insa au facut ce trebuiau sa faca:i-a urmarit toate noaptea, inclusiv pana la blocul lor. M si Samantha erau atat de distrasi in conversatii, incat nu i-au observat pe cei 2 mafioti nici macar cand ei au intrat in apartamentele lor. Intalnirea a fost un succes, relatia dintre ei a ajuns la urmatorul pas. Nu era o relatie egoisat ,sau pur fizica. Era ceva in stilul relatiei dintre cei 2 tineri de la bar, dar la o alta intensitate, si cu o alta uzura.
A 2-a zi, M s-a trezit foarte optimist si plin de viata. Era fericit. Insa in momentul cand a ajuns la servici fericirea i-a pierit. Barul era partial cuprins de flacari, impuscaturi rasunau din interior. A rupt-o la fuga ,incercand sa salveze ce se putea salva. Cand a intrat, a descoperit si vinovatii: mafiotii, se intorsesera! Erau 3, cu mitraliere Thompson, ramasite ale anilor faimosului Capone, si a Incoruptibililor, cu o maturizare de-a lungul Razboiului.Primul lucru pe care l-a facut a fost sa se fereasca de rafalele trase inspre el, aruncandu-se in spatele barului, mai precis in spatele tejghelei care incercuia un pilon central. Stand aplecat si ferit de gloante ,si-a vazut cativa din colegi morti, sangele fiind improscat pe podea. Insa nu avea timp de verificat victimile, trebuia sa scape de atacatori. Si-a amintit de anii petrecuti cu civilizatia vikinga, de topoarele mari si grele, a caror lovitura ar fi sfaramat orice mana ,picior, torace sau cap a potentialei victime. Violente vremuri, dar vikingii nu erau barbari criminali,asa cum au vrut occidentalii sa se creada despre nordici. Popor plin de onoare, trecut prin grele ,asta erau ei. Acolo a invatat cum sa profite la maxim de topor, deoarece acea ustensila era vitala pentru supravietuirea in neiertatoare tundra. Cu el taiai copaci, cu el vanai, cu el te aparai.
Inspirat de amintiri ,a spart un geam a unui "centru anti-incendiu", cum pompos era numit de snobi, si ia in primire toporul rosiatic. Cam usor pentru gusturile sale ,dar decat sa atace cu mainile goale... Norocul lui ca mafiotii nu l-au vazut, fiind dezorientati de cantitatea impresionanta de fum negru, care inecau privirile. Asta ii dadae o sansa in plus, daca lovea cel putin unul cu toporul, efectul psihologic l-ar fi ajutat sa ii elimine mult mai usor. Asa ca se indrepta incet , cu pasi atenti, la adapostul tejghelei. Cand s-a apropiat de margine ,tasneste din pozitie, si se repede catre adversarii surprinsi, fluturand toporul. Primul nu a mai avut timp de reactie,gatul sau fiind partial sectionat, aruncandu-l intr-o stare muribunda in laterala. De aici totul a luat o turnura ascenenta in materie de violenta, prinzand arma urmatorului, si zburand creierii celui de-al 3-lea, de al 2 metri. Imediat dupa aceea, l-a luat pe ultimul ramas in viata, de guler, si a inceput sa ii aplice lovituri brutale, in zona abdomenului, capului... Cu o violenta animalica, M isi mutila adversarul, zdrobidnu-i capul, si distrugandu-i puternice hemoragii.Momentul cand i-a dat drumul, lasand gravitatia sa termine carnagiul individual, M observa ceva intr-un buzunarel exterior al unui palton aruncate pe scaun. Negru, elegant, clar era al mafiotilor, ei neavand paltoanele pe ei. CItirea ,a ceea ce s-a dovedit o carte de vizita, l-a facut sa isi dea seama de seara precedenta, de locatia vizitata. Nu isi putea stapanii nervii cand a realizat ca a facut o mare tampenie. In clipa urmatoare ,mintea ii tresare, Samantha era in pericol!
A luat un pistol de la unul din mafioti, niste munitie, si a pornit in graba inapoi spre casa. La sosire ,o masina neagra era parcata in fata blocului, cu motorul pornit. In clipa imediat urmatoare, 2 mafioti o trageau pe Samantha, aruncand-o in masina, masina plecand prea repede ca M sa poata sa o salveze. Inca o lupta cu armele de foc!
Armele de foc au omorat lupta in spiritul onoarei si a virtutii. Nu mai e vorba de cine e cel mai puternic, flexibil, agil sau ager. Acum e vorba de cine apasa pe tragaci mao repede, si de cine are ochi mai iuti. Nu mai e confruntare personala, este ceva la fel de personal ca a transmite o emisiune radio. Armele de foc nu numai ca au omorat tot acest spirit de lupta ,si de barbatie, dar i-a omorat si pe vechii razboinici... Si totul nu pentru supravietuire sau intretinerea familiilor, ci pentru putere, opulenta, influenta...
O confruntare armata moderna se aseamana ,tactic, cu o partida de sah. Pe ture, iti muti pionii astfel incat sa nu ii lasi prada adversaruluim cate unul pe rand. M insa prefera metoda clasica. Daca s-ar putea face o comparatie fortata, el practica rugby-ul confruntarilor armate moderne! Alergare, viteza, nebunie! In graba, apasa frenetic tragaciul, imprastiind plumb fierbinte in aerul acelei dimineti. M a invatat sa foloseasca o arma de foc in Marea Britanie, cat timp a lucrat in cadrul Armatei Regale. Nu a luat parte la nici un razboi atunci, a stiut cand sa se "retraga"...dar acum nu mai era loc de compromisuri, avea o viata de salvat, si inca o viata draga lui!
In China a invatat ca mortii nu ofera informatii, asa ca un mafiot se alege doar cu un genunchi gaurit, suficient pentru a spune destinatia masinii care tocmai plecase... Vila Fabianni...baie de sange scria pe locul acela!