[-Iesirea...-]

Tanarul nostru iese pe poarta. In fata lui este o strada pavata cu pietre cubice, iar de-a lungul strazii sunt insiruite contrasturi: case vechi, babesti, scunde, scorojite alaturate unor vile inalte, moderne si ingrijite. S-a construit mult in anii petrecuti de el aici, intr-un ritm halucinant chiar. Ar prefera insa casele vechi sa fie renovate insa, parca ar aduce viata acestei strazi molcome.
Este ceva special legat de aceasta perioada a zilei. Totul are un aer mistic, culorile nu sunt nici calde, nici reci. Sunt o armonie de stari. Probabil ca cea mai frumoase senzatie e cea de liniste. Da, e ca si cum poate sa faca ce vrea el, este liber ca pasarea cerului. Mai este misterul, a ce poate sa se ascunda in spatele fiecarei porti, usi sau scari de bloc. Mai este...atata este.
Isi croieste drumul printre strazile linistite, nici macar masini nu vede. Sa astepte pana ajunge la o sosea mai importanta, atunci i se vor spulbera aceste stari.Se gandeste la acest lucru, si i se pare ciudat, cum de o structura care ar fi trebuit sa fie organica, nu este. Un oras trebuie sa ....respire, cand mergi printre strazi, trecerea sa fie fluida, naturala, sa nu creeze senzatia trecerii dintr-o camera intr-o alta cu totul altfel zugravita, mobilata sau dimensionata.Dar tocmai asta e senzatia creata de acest oras, traversezi strada si dai de o lume, treci coltul, dai de
o alta lume. Care lume, este mica, insignifianta, nu transmite nimic, nu este...dinamic :)
Intr-un cuvant, in mica lui lume urbana, este liniste si pace, strazi calme, plictisitoare. 5 minute departare, agitatie! Haos, zgomot, comotie! Mai merge 10 minute si da de un parc. Relaxare, o mica bucata de natura, chituita in mijlocul urbei. Se vrea o consolare pentru lipsa a zeci de alte mici zone de acest gen. Ce naivi!... Dar da, asta e locul unde se duce el. Totusi, nu i-a luat doar 25 de minute, si-a luat fiecare pas pe rand, a mers lent, si a admirat peisajul. Amuzant spus "peisaj", dar orice vede ochiul care poate fi analizat intra la aceasta categorie.
El are o pasiune in a se uita dupa cea mai mica farama de informatie, de detaliu. Considera ca este o necesitate analiza in detaliu, un om nu poate sa se descurce in viata daca nu stie toate detaliile mecanismelor pe care le poate angrena prin actiunile sale. Da, este criticat pentru acest fapt, dar criticii aceia vor fi fost mereu luati prin surprindere de evenimente!
Ce analizeaza el? Orice! Cladiri, cer, pasari, copaci, obiceiuri, activitati, oameni...nimic specific. Probabil asa gusta din viata, prin prisma altora. Fara onoare, dar nu mai gaseste alta varianta. Il apasa, il doare, dar nu poate lupta.
Asta e...cat de cinic suna pentru el. Ii rasuna in minte aceasta expresie, si nu vrea sa o accepte.