20 februarie 2007

Frica

...este, proababil, cel mai cunoscut sentiment de catre mine, deoarece este un fel de umbra a propriului sine :) Nu ma mandresc cu asta (nici nu e motiv de mandrie), si evident ca nu ma incanta! :P
Partea cea mai naspa la frica irationala este ,probabil, partea cand stii ca nu ai motiv temeinic de frica. De multa vreme incerc sa scap de aceasta frica idioata, dar e mult mai usor sa spui asta :) Practic, oscilezi intre notiunea de frica, si vointa de a scapa de ea, tu fiind prins la mijloc, ca intr-un forceps al mortii (funny, dar exagerat :) )
Si desi ce am zis eu adineauri e "cea mai naspa parte", exista o parte SI MAI naspa :) Da, atunci cand te uiti in urma, si vezi un lung sir de frustrari, insuccese, greseli, toate cauzate de frica irationala. Sa nu-ti tragi pumni in cap? :)

2 comentarii:

sinziana spunea...

...mmm este foarte trist ceea ce spui despre frica ta.cred ca o modalitate de a scapa de ea nu este sa iti doresti sa dispara,mentionandu-o, ci incerca sa faci fata lucrurilor de care iti este frica. atat frustrarile, insuccesele din urma, nerealizarile etc. datorate fricii tale tin de domeniul trecutului. decat sa ramai cu gandul la ce ar fi putut fi, depaseste momentul si angajeaza-te in a constientiza motivele fricii:nemultumirea fata de cine esti, ce esti,cum esti si ce gandesti..daca te accepti..inseamna ca iti acorzi o sansa si te simti in stare sa treci peste ceea ce rationalul tau decodifica ca "frica irationala" ;) doar un sfat:)

Radu-Mihai spunea...

Multumesc de sfat, pana la urma ai dreptate in ce zici aici :) Daca as incepe sa dau contra-argumente, si sa duc discutia mai departe, nu s-ar mai termina :) In mare, e o chestiune de timp :)
P.S.:pfffft, nu pot sa-ti vad blogul :)