Eu sunt un om care se supara repede. Care se enerveaza repede. De fapt, saptamana trecuta mi-a dus nervii pana la punctul in care organismul meu a clocotit mai mult decat in mod normal.Da, cosuri in locuri in care nici nu ma asteptam. In fine.
Ideea e ca de-a lungul vietii, orice ma deranja devenea repede un motiv de stress extrem.Dar acum ,cand au trecut anii peste mintile mele, mi-am dat seama ceva paradoxal pentru eul meu continuu: am gandit stramb.M-am enervat pentru lucruri care nu erau ce credeam eu.Preety dumb, huh?Ar fi fost frumos daca mi-as fi luat nervii inapoi, dar dusi sunt :)
Un subiect recent de stress este reprezentat de...schimbarea oamenilor.Oameni in care aveai incredere incep sa-ti intoarca spatele.Uneori ma intreb daca eu sunt de vina, dar ce fac eu fac de multa vreme ;)Si alt stress e reprezentat de oamenii cu care am decis sa ma infrunt, si sa pun piciiorul in prag.Da, ma enervez cu motiv de data asta, dar vad ca eu sunt un om prea nervos si agitat :) Sincer, as fi preferat sa pot lua la bataie persoana care ma deranja :D Era mai lejer pentru nervii mei fragili. Dar surpriza! Nu am cu ce! :P
In camera mea am 4 ceasuri:unul digital, pe noptiera, care e mereu in urma;unul analog, asezat pe monitorul asta care de al o vreme palpaie amenintator;alt ceas digital ,dar cu termometru si barometru;si un ceas de mana.Ar trebui sa pun ceasul calculatorului,dar nu e tot timpul aprins :)De ce am ajuns brusc la ceasuri? Pentru mintile obisnuite cu gandirea mea, trecerea e logica si cursiva. Ceasul reprezinta mai mult decat unealta suprema de masurare a timpului. Ea reprezinta responsabilitatea, cu tot ce implica ea.Daca nu respecti ceasul, nu te respecti pe tine ca fiinta vie.Daca lasi ceasul prada uitarii, te poti trezi ca ceasul iti joaca farsa suprema:ti-o trage!Vulgar e ce am spus, dar chiar asta face!Te trezesti ca ceasul a ticait, si tu ai ramas in urma.E ca si cum peste o saptamana incepe sesiunea si tu ai stat prin baruri in timpul cursurilor.De fapt nu, e exemplul clasic de farsa a ceasului!
Ceasul e similar cu orice fiinta vie.Ticaie, tipa ,oboseste, mananca, si moare.Ceasul este ,probabil, cel mai de suflet obiect personal.El te insoteste oriunde, orice ai face.El traieste cu tine orice traire a ta. As putea spune ca el te sfatuieste,si te intelege, dar eu mi-am luat medicamentele :)
Si pana la urma, nu te-am lamurit, de ce adus vorba de ceasuri...Ei bine, eu simt ca ceasul ticaie, iar rotitele mecanismului meu raman in urma.Sunt scurte momente in care parca ma trezesc si ma ingrozesc de distanta de recuperat.Maraton?Suna prea teatral
Un comentariu:
ceasul mai baiete .. :))
Trimiteți un comentariu