[-Elipsa-]

Incepea sa se intunece. M a inceput sa supravegheze cabana, pentru o planificare mai buna. I-ar fi fost mai usor daca avea ca scop eliminarea respectivilor, ii omora pe toti cu ajutorul elementului surpriza si sub acoperirea intunericului. A tine in viata pe cineva este mereu mai dificil, cazul acesta nu facea exceptie. Iar frigul ce se lasa asupra serii nu ii usura de nici un fel situatia.
Cel ce statea de paza era imbracat in uniforma militara, era logic sa presupuna ca si ceilalti erau imbracati la fel. Presupunea ca mai erau inca 3 judecand dupa urmele care l-au condus aici, dar M nu vroia sa riste bazandu-se pe acest detaliu. Detaliul pe care il stia era ca regreta ca nu a cautat si ceva mai silentios decat o pusca, cum ar fi un cutit. Acesta era unul din momentele in care M isi tragea palme peste fata de nervi, nu era prima oara cand uita de lucruri marunte dar importante dupa ce se strofoca cu o planuire indelungata. Ce-i drept, aici nu fu vorba de planuire, ci de intuitie. Preferabil masculina.
Perspectiva de a-l snopi in bataie pe cel ce tinea de 6 nu era una placuta, nici silentioasa. Poate daca-l atragea dincolo de locul lui de paza... Dar nu putea sa mearga, doar in filmele americane de razboi adversarii se lasau atrasi in colturi intunecate fara sa isi alerteze colegii! Brusc un foc de arma din cabana ii intrerupe procesele de constiinta. Unul singur. Executie? In clipa urmatoare, 3 oameni imbracati tot in uniforme, precum a banuit, au iesit din cabana. Unul din ei catre cel responsabil cu paza:
-Am terminat aici.
-Si...?
-Nu ne ducem inca la locul de reintalnire cu ceilalti. Am gasit ceva interesant la batran,priveste aici [ii intinde o carnetel]
-Ok, sa terminam repede cu asta, locul asta imi da fiori!
-Mai bine ai fi gandit asta despre cei care au creat locul asta...Hai sa mergem!


M asteptase cateva minute pana sa plece din ascunzisul sau din tufe. S-a dus inspre cabana, nu era o urgenta sa nu ii scape din privire pe soldati, pamantul vorbeste suficient. Inauntru era destul de clar ce s-a intamplat: Un om legat de un scaun cu creierii imprastiati prin camera nu a fost niciodata scena enigmei secolului. Singura intrebare era cu ce se ocupa acel om de i-a adus moartea? Pe jos erau multe hartii, imprastiate aleator, o buna parte din ele improscate cu sange si cateva chiar cu un mic extra. Sertarele dulapurilor erau scoase si aruncate, la fel de aleator. Desi i se parea deseori folosita exagerat, expresia "camera intoarsa pe dos" ii rasuna in minte. Uitandu-se prin hartiile din care se mai intelegea ceva, M vedea insiruiri chimice, analize biologice si genetice, toate in franturi. Sa fi fost oare sursa acelor mutatii a caror efecte le-a vazut in Pobiedna? Omul care zacea in partea cealalta a camerei era implauzibil in postura de creier, daca el ar fi fost acela, nu ar fi ramas in miezul creatiei sale. Decat daca era dement. Ceea ce nu stia. Cu absolut lamurit din aceasta incursiune, M se pregati sa plece. O clipa, cutit! Gata, pregatit de plecare acum.
Acum si-a dat seama M ca ,desi putea sa urmareasca urmele din pamantul moale, nu il ajuta cu nimic atunci cand e bezna afara! Alti nervi, alte palme. Trebuia sa se chinuie, doar vroia raspunsuri. Si s-a chinuit multe ore, deoarece incepuse sa rasara soarele, si tot era pe urmele lor, macar putea sa mearga la un ritm normal din acel moment. Alte cateva minute de mers, si M auzi focuri de arma repetate. Grabi pasul si M vazu tot mai multe cadavre de mutanti cu urme de gloante in ei. Si sange rosu-verzui, bleah! Ridicase privirea si ii vazu in distanta pe soldati, care incercau sa faca fata valurilor de mutanti care veneau inspre ei. Pe moment se descurcau, motiv pentru care M nu se grabea inspre ei. Pe la jumatea drumului, pe langa focuri de arma incepusera sa se auda niste izbituri puternice, iar strigatele soldatilor nu aveau rolul de a linisti perspectiva.
Soldatii s-au imprastiat, in timp ce trageau rafale dupa rafale inspre acel ceva ,probabil de dimensiuni mari, iar M isi pregati pusca pentru ceea ce putea urma. Tipetele de groaza l-au determinat sa alerge in directia lor, dar nu l-au pregatit pentru ce avea sa vada. O creatura bipeda hidoasa, cu o cocoasa enorma, un cap pe masura ,o burta voluminoasa si picioare strambe, dar suficient de solide sa-l sustina, care dadea dovada de o forta impresionanta. Unul din soldati era izbit de un copac, cu o asemenea forta, incat cadavrul lui era infipt in trunchi. Altul zacea contorsionat in frunzis, cu oasele rupte in fel si chip. Al 3-lea era, spre socul lui M, in falcile acestei bestii care il tinea pe cel de-al 4-lea in brate. In clipa urmatoare, scuipand soldatul mutilat, abominatia a tras de cel din brate cu suficienta forta incat sa ii separe picioarele si abdomenul de restul trunchiului, in timp ce acesta vocaliza niste urlete care ar fi speriat pe oricine. M incepuse sa traga inspre abominatie, neavand alta solutie. Nu parea sa sufere prea mult de pe urma asta, alicele lasau urme similare cu cele ale unei zgarieturi superficiale. Totusi, orice Ahile are calcaiul sau, important e sa il descoperi la timp. Dupa inca un foc, M constata ca imediat sub nas ,creatura avea o crestatura adanca. Primul foc ochit acolo a ajuns in gat, o lovitura mortala pentru un om, chiar si de la distante duble fata de cei 5 metri care mai erau intre M si creatura. Incercand sa evite o lovitura de brat, M se impiedica si cazula picioarele monstrului. O lovitura precisa era singura lui sansa de supravietuire. Facu miscarea de scoatere a cartusului folosit si bagare pe teava a unuia nou, iar lovitura nu l-a dezamagit. Sangele de aceeasi culoare rosie-verzuie (Bleah!) ar fi fost cosmarul gospodinelor din cliseisticele reclame la detergenti. Mai bine asa decat sa se chinuie cu masivul cadavru care a cazut putin alaturi.
O clipa de liniste, in care M ramasese pironit, socat, pe pamant. Un icnet scurt i-a captat atentia; soldatul smuls inca traia, inca un element pentru scena oribila care era acel loc din padure. M se ridica in picioare si se indrepta incet catre soldat.
-Ce...se intampla aici? De unde au venit chestiile astea?
-Mai bine ... [tusind si scuipand sange] verifici in buzunarele...[arata catre soldatul cu oasele rupte]...
Tot mai slabit, soldatul l-a privit pe M cu o privire atat de lipsita de vointa, incat tinea loc de orice fel de cuvint. Era calit, dar nu suficient incat sa aibe cruzimea de a-l lasa sa se stinga de unul singur. A dat din cap afirmativ, a scos pistolul si a apasat pe tragaci.

[-Aer-]

Coborand scarile scolii, se gandea cu teama la ce il putea astepta. Imaginatia ii lucra precum un ceas mecanic, creand si eliminand potentiale pericole in aceasta lume stranie. Ajungea sa prefere sa nu gaseasca nici o arma, decat sa i se adevereasca presimtirile. Atmosfera care plutea in aerul acestui orasel nu il ajutau sa priveasca partea plina a paharului. Pur si simplu parea incarcata cu ceva straniu, nenatural.
Totusi, strazile pareau la fel de pustii ca atunci cand a intrat in acea scoala. Ca si cum acea ... chestie, a aparut de nicaeri. Cineva neavizat putea sa creada ca este un oras-fantoma, dar instinctul ii spunea altceva lui M. Si nu avea de gand sa riste.
Sectia de politie nu a fost gasita usor. Inauntru erau birouri pline de praf, hartii imprastiate pe podeaua la fel de prafuita si, deloc surprinzator, nici un semn de viata. Usa dulapului in care se aflau arme era deschisa, o singura arma ramanand acolo: o pusca cu alice. Era buna si aceasta in lipsa de alternative. Macar nu a avut emotii cu munitia, 2 cutii i-au intrat pe mana.
In drum spre iesire, lui M ii cazura ochii pe o harta, pe care se aflau niste creioane, un echer si un compas, ca si cum cineva ar fi trasat niste scheme pe ea. Intradevar, pe harta erau diverse marcaje, constand in sageti, cerculete si parabole trasate intre diverse obiective aparent importante pentru cei ce au facut acele marcaje. Toate porneau dintr-un orasel numit Pobiedna, cel mai probabil chiar locul unde se afla in acel moment. Asta ar fi insemnat ca se afla in Polonia, la granita cu Cehia, o zona muntoasa. Desi toate lucrurile intiparite pe harta erau in poloneza, marcajele erau in engleza, ceea ce insemna ca un grup a trecut prin oras cu ceva vreme in urma. Probabil ca era un grup numeros, deoarece sagetile orientau catre destinatii diferite de ambele parti ale granitei. Nu isi putea da seama care era scopul lor sau daca aveau vreo legatura cu ciudateniile din acest Pobiedna. M statu cateva minute sa analizeze harta.
A luat decizia sa ia calea acestor marcaje in speranta de a afla raspunsuri. Avea si pusca acum in caz ca aceasta calatorie se dovedea periculoasa. A impachetat harta si a strecurat-o intr-un buzunar, nu avea de gand sa o memoreze. O fi trait prin mai multe lucruri decat un om normal, dar asta nu-l califica pe post de memorator.
In drum spre iesire auzise niste zgomote dinspre holul de intrare. Isi pregati pusca cu 3 cartuse, ca sa fie sigur. Mai incapeau 5 cartuse ,dar nu vroia sa piarda timpul. Tinea arma indreptata inainte, ochiul in catare, mergea incet si incerca sa se acopere cat mai bine. Apropiindu-se de usa isi dadu seama ca sunetul e de fapt un tarsait. Inca o ciudatenie! Aceasta incepu sa alerge inspre M, scotand sunete guturale fara un sens anume, M fiind nevoit sa traga in ea. Apoi a inceput sa regrete ca nu a avut o arma de un calibru mai mic, de dragul curateniei.
Iesind din cladire, M se indrepta catre cel mai apropiat insemn de pe harta, undeva spre sud-vest. Destinatia era o cladire aflata in padurile din zona granitei cu Cehia, probabil o cabana. Odata ce a iesit din oras incepuse sa vada cadavre intinse aleator. Toate aveau urme de impuscaturi in zona capului. Profesionisti, si mai ingrijorator, bine echipati. M parasise soseaua asfaltata si intra in padure. Nu dupa mult timp, incepuse sa vada urme in pamantul moale. Din fericire pentru el, a avut timp suficient sa invete sa citeasca urmele, desi cu ce avea de-a face aici nu era ceva pentru care cineva trebuia sa fie unul cu natura. Se deosebeau 4 tipuri de urme, adica 4 persoane diferite.
Padurea nu oferea privelisti uimitoare, multe conifere si cam atat. Astfel, drumul catre obiectiv nu era din cale-afara de spectaculos, insa intr-un final, cabana cautata a aparut in distanta. Vedea doar un individ care era de paza la intrare. M nu vroia sa riste o actiune directa la lumina zilei, pusca lui cu alice nu putea face fata la ce aveau acesti oameni. S-a dus sa-si caute un loc in care sa astepte venirea noptii ,in siguranta.
M incepea sa se intrebe ce va reusi sa obtina daca va avea succes, amintindu-si imediat de cartea pentru care s-a straduit atat de mult in dimensiunea cealalta. Ca un facut, carta i-a aparut instantaneu in brate, deschisa la o pagina alba. Pana cand sa apuce sa reactioneze, pe foaie incepuse sa scrie:
"Nu judeca evenimentele dupa aparente, pentru ca tu inca ai de aflat cine iti sunt prieteni si cine iti sunt dusmani"
-[M,in gand] Ce sa fie aparenta? Faptul ca cei pe care ii urmaresc stiu ceva? Faptul ca imi sunt dusmani? Ii urmaresc pentru a afla informatii?
"Pasii tai iti vor oferi raspunsuri"

Dupa acestea, cartea nu a mai scris nimic. Se pare ca ea oferea cat doreste ea, si nu mai mult. In orice caz, obiectivul ramanea acelasi, grupele acestea de persoane, dar scopul devenea si mai misterios.